16 definitzii pentru admonesta

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ADMONESTÁ admonestez vb. I. Tranz. A mustra cu severitate (in calitate oficiala); a dojeni aspru (pe un subaltern). Din fr. admonester.

ADMONESTÁ admonestez vb. I. Tranz. A mustra cu severitate (in calitate oficiala); a dojeni aspru (pe un subaltern). Din fr. admonester.

admonesta vt [At: DA ms / Pzi: ~téz / E: fr admonester] 1 A mustra pe cineva. 2 A dojeni aspru (mai ales un subaltern) in calitate oficiala.

ADMONESTÁ admonestez vb. I. Tranz. A mustra cu severitate (verbal sau in scris) in calitate oficiala; a face observatzii a dojeni aspru (pe un subaltern).

ADMONESTÁ admonestez vb. I. Tranz. A mustra cu severitate (in calitate oficiala); a dojeni aspru (pe un subaltern). Fr. admonester.

ADMONESTÁ vb. I. tr. A dojeni a mustra aspru (mai ales un subaltern). [< fr. admonester].

ADMONESTÁ vb. tr. a mustra cu severitate a dojeni. (< fr. admonester)

A ADMONESTÁ ~éz tranz. (persoane) A mustra cu severitate in mod oficial. /<fr. admonester

admonestà v. a dojeni aspru (pe un subaltern vinovat).

*admonestéz v. tr. (fr. admonester). Mustru.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

admonestá (a ~) vb. ind. prez. 3 admonesteáza

admonestá vb. ind. prez. 1 sg. admonestéz 3 sg. shi pl. admonesteáza

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

ADMONESTA vb. a certa a dascali a dojeni a moraliza a mustra (pop. shi fam.) a beshteli a mushtrului a ocari a probozi (pop.) a sfadi a sudui (inv. shi reg.) a infrunta a oropsi a stropoli a toi (reg.) a cirti a tolocani (prin Mold.) a(i) banui (Olt.) a docani (prin Mold.) a mogorogi (Mold. shi Bucov.) a moronci (Bucov.) a putzui (Mold.) a shmotri (Olt. shi Ban.) a vrevi (inv.) a preobrazi a prihani a probazui a prociti (fam. fig.) a sapuni a scutura. (La ~ cu asprime.)

Intrare: admonesta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • admonesta
  • admonestare
  • admonestat
  • admonestatu‑
  • admonestand
  • admonestandu‑
singular plural
  • admonesteaza
  • admonestatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • admonestez
(sa)
  • admonestez
  • admonestam
  • admonestai
  • admonestasem
a II-a (tu)
  • admonestezi
(sa)
  • admonestezi
  • admonestai
  • admonestashi
  • admonestaseshi
a III-a (el, ea)
  • admonesteaza
(sa)
  • admonesteze
  • admonesta
  • admonesta
  • admonestase
plural I (noi)
  • admonestam
(sa)
  • admonestam
  • admonestam
  • admonestaram
  • admonestaseram
  • admonestasem
a II-a (voi)
  • admonestatzi
(sa)
  • admonestatzi
  • admonestatzi
  • admonestaratzi
  • admonestaseratzi
  • admonestasetzi
a III-a (ei, ele)
  • admonesteaza
(sa)
  • admonesteze
  • admonestau
  • admonestara
  • admonestasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

admonesta, admonestezverb

  • 1. A mustra cu severitate (in calitate oficiala); a dojeni aspru (pe un subaltern). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.