13 definiții pentru admira
din care- explicative (9)
- morfologice (2)
- relaționale (1)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Din fr. admirer, lat. admirari.
ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Din fr. admirer, lat. admirari.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
admira vtr [At: NEGRUZZI, S. II, 144 / Pzi: admir / E: fr admirer, lat admirare] 1-2 A (se) privi cu un sentiment de încântare, stimă, plăcere etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi cu un sentiment de încîntare. Cînd vedea că admir monograma aurită din colț, rîdea iluminată de plăcere. CAMIL PETRESCU, U. N. 46. Lui Gogu îi plăcea să fie admirat. REBREANU, R. I 179. Admiri tu natura, a ei armonie? ALEXANDRESCU, M. 83.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Fr. admirer (lat. lit. admirari).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ADMIRÁ vb. I. tr. A privi, a prețui cu sentimente de încântare, de mirare și plăcere. [P.i. admir. / < fr. admirer, cf. lat. admirari].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADMIRÁ vb. tr. a privi, a prețui cu sentimente de încântare, de mirare și plăcere. (< fr. admirer, lat. admirare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ADMIRÁ admír tranz. A privi cu multă plăcere și bucurie. ~ natura. /<fr. admirer, lat. admirari
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
admirà v. a privi cu o mirare amestecată cu plăcere (ceva frumos sau rar).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*admír, a -á v. tr. (lat. admiror, – rári). Privesc cu mirare, plăcere și stimă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
admirá (a ~) vb., ind. prez. 3 admíră
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
admirá vb., ind. prez. 1 sg. admír, 3 sg. și pl. admíră
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
A admira ≠ a disprețui, a detesta, a nesocoti
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
admirá (-r, -át), vb. – A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de admirație. < Fr. admirer. – Der. (din fr.) admirabil, adj.; admirativ, adj.; admirație, s. f.; admirator, adj.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
admira, admirverb
- 1. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
- Cînd vedea că admir monograma aurită din colț, rîdea iluminată de plăcere. CAMIL PETRESCU, U. N. 46. DLRLC
- Lui Gogu îi plăcea să fie admirat. REBREANU, R. I 179. DLRLC
- Admiri tu natura, a ei armonie? ALEXANDRESCU, M. 83. DLRLC
-
etimologie:
- admirer DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
- admirari DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.