10 definiții pentru adjudecător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ADJUDECĂTÓR, -OÁRE, adjudecători, -oare, s. m. și f. Persoană care face adjudecarea la o licitație publică. – Din fr. adjudicateur.
ADJUDECĂTÓR, -OÁRE, adjudecători, -oare, s. m. și f. Persoană care face adjudecarea la o licitație publică. – Din fr. adjudicateur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
adjudecător, ~oare smf vz adjudecator
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADJUDECĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care face adjudecarea la o licitație. [Cf. fr. adjudicateur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADJUDECĂTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care face adjudecarea la o licitație. (< fr. adjudicateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ADJUDECĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care face adjudecare la o licitație publică. /<fr. adjudicateur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjudecător1 m. cel ce adjudecă.[1]
- 1. În original: adjudecator, posibilă greșeală de tipar. — LauraGellner
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjudecator, ~oare smf, a [At: DA ms / V: -că- / Pl: ~i, ~oare / E: adjudeca + -ător] 1-2 (Persoană) care face adjudecarea la o licitație publică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*adjudicatór, -oáre adj. Care adjudică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
adjudecătór (rar) s. m., pl. adjudecătóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjudecătór s. m., pl. adjudecătóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
adjudecător, adjudecătorisubstantiv masculin adjudecătoare, adjudecătoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care face adjudecarea la o licitație publică. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
etimologie:
- adjudicateur DEX '09 MDA2 DEX '98 DN