ADINEÁORI adv. Cu puțin înainte, de curând. [Var.: adineauri adv.] – Lat. ad + de + in + illa + hora.

adineáori av vz adineauri

adineaori adv. cu puțin înainte, nu de mult. [Lat. AD DE IN ILLAM HORAM].

ADINEÁURI adv. v. adineaori.

adineáorea av vz adineauri

adineáura av vz adineauri

adineáură^[1] av vz adineauri

adineáurea av vz adineauri

adineauri av [At: DOSOFTEI, V. S. 106/1/ V: ~aorea, ~aori, ~rea, ~ura, dineaori,^[1] ~aorea,^[2] din~, dineaorea, dineaurea,^[3] ~nioara, ~nioarea, adiniori, ~aunea^[4] / E: ml ad + de + in + illa + hora] 1 Cu puțin înainte. 2 De curând. 3 (Îlav) Până ~ Până de curând. corectată

adinioára av vz adineauri

adinioáră^1[1] av vz adineauri

adinioárea av vz adineauri

adinióri av vz adineauri

ADINEÁUREA adv. v. adineauri.

ADINEÁURI adv. (Și în forma adineaori; arată un timp foarte apropiat, care abia a trecut) Cu puțin înainte, de curînd. V. abia. Te rog să aprinzi și țigara aceasta și să rămînem tot așa de buni amici cum eram adineaori. C. PETRESCU, A. 284. Zis-am bine! Pala însuși, adineauri, lucrul mi l-a povestit. DAVILA, V. V. 148. Adineaori ședea pe lavița de la poartă. CARAGIALE, O. I 61. ◊ (Precedat de «mai» capătă un sens nedeterminat) Na, măi Simo, și ție nițică azimă. Mai adineaori a scos-o mama din cuptor. SANDU-ALDEA, U. P. 17 ◊ (Precedat de prepoziții, cu sensul determinat de acestea) Pînă adineauri = pînă de curînd. Am lucrat pînă adineauri. De adineauri = care a avut loc cu puțin înainte. După scena de adineaori se simțea mîhnit. REBREANU, R. I 86. – Variante: adineáori, adineáurea (DAVILA, V. V. 32) adv.

ADINEÁURI adv. Cu puțin (timp) înainte; nu demult; de curând. Până ~. De ~. [Sil. -nea-uri; Var. adineaori] /<lat. ad de in illam horam

adineáurĭ (vest), adinioárea și dinioarea (est) adv. (din dănăoară, iar a- s’a pus înainte supt infl. luĭ acolo-colo, aicĭ-icĭ ș. a.). Cu puțin înainte, nu de mult: adinioarea aĭ zis că vreĭ, și acuma nu vreĭ! – Și maĭ a-, ca maĭ înainte îld. înainte.

adineaori.

!adineauri/ (înv.) adineaori (desp. -nea-uri/-nea-ori) adv.

adineáuri/adineáori/adinioárea adv. (sil. -nea-uri /-nea-ori /-ni-oa-rea)

adineauri

ADINEÁURI adv. 1. (reg.) dinioare. (~ ploua.) 2. acum. (Chiar ~ a plecat.)

ADINEAURI adv. 1. (reg.) dinioare. (~ ploua.) 2. acum. (~ a plecat.)

adineáori, adv. – Cu puțin înainte, de curînd, acum o clipă. – Var. adineauri, (a)dineaorea, (a)dineaurea, dineaori, dinioară, dinăoară, dinioarea, odineoară; odinioară, adv. (pe vremuri, odată). Mr. (a)deneavra. < Lat. in illa hora, al cărui rezultat *inioară, s-a combinat cu de și cu a- caracteristic formațiunilor adv. (DAR; REW 4176); cf. it. allora (< illa hora), v. sp. agora (< hac hora). Pușcariu 26 presupunea o construcție de tipul *ad de in illam horam. Odinioară, cu sensul clar specializat și inconfundabil se datorează confuziei între a- pretetic și art. indef. o, ca odată, deodată.