adanc ~a [At: CUV. D. BATR. II 454 / Pl: ~nci / E: lat aduncus] 1 a (D. ape cavitatzi etc.) Care are fundul la distantza (relativ) mare de marginea de sus Si: adancat adancit adancos afund. 2 a (Ie) A ajunge (sau a trai) pana la ~nci batranetzi A ajunge (sau a trai) pana la o varsta inaintata. 34 a av Care se afla sau se intinde departe (in interior sau pe orizontala). 5 a Care este greu de strabatut Si: compact des. 67 a av Care vine sau pare k vine din interior. 8 a (Fig; d. senzatzii sentimente etc.) Puternic profund intens. 910 a av (D. voce timbru ton) Grav. 11 a (D. culori) Inchis. 1213 a av (Fig) Care tzine de esentza de fondul lucrurilor Si: profund serios temeinic. 1415 a av Desavarshit. 1617 a av Deplin. 1819 a av Total.

ADANC² A adanci adj. I. 1. (Despre ape cavitatzi sau lucruri concave) Al carui fund se afla la o distantza (relativ) mare de marginea de sus de suprafatza. ◊ Expr. (A ajunge a trai etc.) pana la adanci batranetze = (a trai) pana la o varsta inaintata. ◊ Fig. (Adverbial) A privi adanc. 2. (Adesea adverbial) Care se afla sau se intinde departe (in interior sau in linie orizontala). Radacina adanca. Padure adanca ♦ Greu de strabatut; compact des; intins vast. Adancul frunzish al codrului (ODOBESCU). ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau pare k vine din interior; profund. Suspin adanc. 3. (Despre plecaciuni saluturi etc.; adesea adverbial) Facut prin inclinarea profunda a corpului. 4. (Despre voce ton timbru; adesea adverbial) Jos grav. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Care tzine de esentza de fondul lucrurilor; temeinic profund. Adanca eruditzie a acestui dascal (NEGRUZZI). 2. Desavarshit deplin total nemarginit. O linishte adanca domnea in padure (SADOVEANU). Lat. aduncus.

ADANC² ~k (~ci) 1) Care are fundul departe de suprafatza. Apa ~k. Farfurie ~k. 2) Care se afla sau se extinde departe. Radacina ~k. 3) Care se caracterizeaza prin intensitate mai mare. Linishte ~k. Somn ~. Suspin ~. 4) (despre voce timbru ton) Care se caracterizeaza prin profunzime; grav; jos. /<lat. aduncus

adanc a. 1. arata volumul unei deschizaturi de sus pana jos: groapa adanca; fig. adanci batranetze; 2. ce se pleaca prea jos: adanca inchinaciune; 3. ce s’ascunde intr’o infundatura: locash adanc; 4. anevoie de patruns (propriu shi figurat): intuneric adanc cugetare adanca. [Lat. ADUNCUS incovoiat de unde idea de «profund»]. ║ n. 1. fund adancime: codrul ’shi deschide a lui adancuri EM.; 2. fig. adancul sufletului.

ADÍNC² A adinci adj. I. 1. (Despre cavitatzi sau lucruri concave) Al carui fund se afla la o distantza (relativ) mare de marginea de sus de deschizatura de gura. Bubuie vaile adincile. BENIUC V. 109. Ajunsera in capul unei vagauni largi shi adinci crapata peste maluri de scurgerea apelor. PREDA I. 137. Cheia [se afla] in buzunarul adinc de la rochia tzitzacai. SADOVEANU N. F. 23. ◊ (Despre ape considerind distantza dintre fund shi suprafatza) Din balta lui Iftode se trage spre Moldova un cot nu tocmai adinc. SADOVEANU N. F. 29. Apele line sint adinci (= oamenii linishtitzi in aparentza ascund adesea porniri sau insushiri nebanuite). ◊ Fig. Luna limpede inflorea k o fatza de aur pe saninul adinc al ceriului. EMINESCU N. 29. O tu umbra pieritoare cu adincii trishtii ochi! EMINESCU O. I 80. ◊ (Adverbial) Fatai intinse minile shi se privira adinc in luminile ochilor pe cind muzica adia. SADOVEANU O. IV 95. Ochii mari shi minunatzi Lucesc adinc himeric. EMINESCU O. I 172. ◊ (Urmat de determinari care indica o masura) Cum ajung in padure sapa o groapa adinca de un stat de om. CREANGA P. 224. ◊ Expr. (A ajunge a trai etc.) pina la adinci batrinetze = (a trai etc.) pina la o virsta inaintata la care cu greu ajunge cineva. TZinetzi minte cuvintele lui SHtefan care va fost baci pina la adinci batrinetze. DELAVRANCEA A. 122. Au trait... veseli shi fericitzi... pina la adinci batrinetze. CARAGIALE O. III 85. ♦ (Despre diferite materii formind un strat orizontal) Gros. Huma uda... nu era mai adinca de douatrei capete. DUMITRIU B. F. 63. 2. Care se afla sau se intinde departe in (sau spre) interior. Strat adinc. Radacina adinca. ◊ (Adverbial) Mai adinc nu patrunsera ploile. DUMITRIU B. F. 63. ◊ Fig. [Luceafarul] o urma adinc in vis. De suflet sa se prinda. EMINESCU O. I 168. ♦ Care se intinde departe (in linie orizontala). Pedestrimea... se rinduia in «falange» sau «gloate adinci». BALCESCU O. I 26. ♦ Greu de strabatut des compact. Sub adincul frunzish al codrului sta pitit vinatorul. ODOBESCU S. III 35. ♦ Care vine sau pare k vine din interior; profund. Scoteam citeun suspin adinc din piepturile noastre. CREANGA A. 124. ◊ (Adverbial) Se sprijini pe speteaza fotoliului shi rasufla adinc. DUMITRIU B. F. 93. Arendashul suspina adinc. REBREANU R. I 168. Rasufla adinc de oboseala. CARAGIALE O. III 52. ♦ Intins vast. SHi clocotesc shi hohotesc Paduri adinci. IOSIF PATR. 67. 3. (Despre mishcari in special despre plecaciuni saluturi) Facut prin inclinarea corpului (aproape) pina jos. Apoi vesel senturna La sultan de senchina Cu adinca temenea. ALECSANDRI P. P. 108. 4. (Despre voce ton timbru) Jos profund grav. Cu glas adinc cu graiul de Sibile Rosteshte lin in clipe cadentzate: Nunvie mortzii en zadar copile! EMINESCU O. I 202 ◊ (Adverbial) Incet adinc rasuna cintarile de clerici. EMINESCU O. I 88. ♦ (Despre culori) Intens. Cerul e de un albastru adinc. ◊ (Adverbial) In aer era aur shin gradine miros shio umbra adincviorie. EMINESCU N. 57. II. Fig. 1. (Despre notziuni abstracte; in opozitzie cu superficial) Care tzine de esentza lucrurilor care patrunde in fondul in miezul lucrurilor; temeinic profund. Convingerea adinca de venirea unor vremuri mai bune nu la parasit... niciodata [pe Beldiceanu]. IONESCU RION C. 127. Gindesc la adinca eruditzie a acestui dascal. NEGRUZZI S. I 7. ◊ (Adverbial) Ideologia marxistleninista patrunde tot mai adinc shi mai larg in mase. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 345 2/4. 2. (Cu nuantza intensiva) Desavirshit deplin total intens; profund. O linishte adinca domnea in padure. SADOVEANU O. VII 37. O noapte cumplita shiadinca se varsa de sus. COSHBUC P. I 294. Incepu sa mishte shi sa se scoale k dintrun somn adinc. ISPIRESCU L. 103. Vatzi stins intro clipala k stele trecatoare Ce lasun intuneric adinc in urma lor. ALECSANDRI P. A. 62. ◊ (Adverbial) Pentru taria paginilor tale Izbind in coasta veacului apus SHi pentru adevarul ce lai spus Adinc itzi multzumim Caragiale. CASSIAN H. 77. Tu nici nu shtii a ta apropiere Cum inimami deadinc o linishteshte. EMINESCU O. I 120. 3. (Neobishnuit despre notziuni de timp) Tirziu. Era in ceasul adinc de dupa miezul noptzii. CAMILAR TEM. 130. Pl. f. shi: (invechit) adince (EMINESCU L. P. 180).

1) adínc a adj. pl. f. ĭ (lat. aduncus incovoĭat d. uncus cirlig). Cu fundu departat de suprafatza de margine de intrare (profund): apa fintina padure adinca. Care patrunde adinc: rana adinca. Fig. Mare intens: noapte durere ignorantza linishte adinca. Greŭ de patruns: mister adinc. Foarte patrunzator: ochĭ spirit cugetator politic adinc. Inchinaciune adinca facuta inchinindute foarte jos. Adincĭ batrinetze lungĭ batrinetze. S. m. Adincime fund: In adincu marilor codrilor. Fig. A dori din adincu sufletuluĭ a suspina din adincu inimiĭ. La adinc unde e apa adinca la larg in largu apeĭ departe de mal. Adv. Pina in adinc: cutzitu a patruns adinc adinc intristat.

adanc¹ adj. m. f. adanca; pl. m. shi f. adanci

adanc adj. m. f. adanca; pl. m. shi f. adanci

ADANC adj. s. 1. adj. afund profund (rar) adancos. (Oceanul ~.) 2. adj. mare. (O apa ~.) 3. s. adancime afund fund profunzime strafund. (Din ~ul lacului.) 4. s. adancime afund fund maruntaie (pl.) profunzime strafund (reg.) afundish afunzime (fig.) baiere (pl.) (inv. fig.) matze (pl.). (In ~ul pamantului.) 5. s. v. prapastie. 6. adj. compact dens des greu gros. (Intuneric ~ ceatza ~.) 7. adj. intim launtric profund. (Natura ~ a unui fenomen.) 8. adj. v. absolut. 9. adj. v. esentzial. 10. adj. v. gros. 11. adj. v. profund. 12. adj. intens mare profund puternic viu. (O impresie o emotzie ~.) 13. adj. v. acut. 14. adj. greu profund. (Un somn ~.)

Adanc ≠ simplist superficial

ADINC adj. s. 1. adj. afund profund (rar) adincos. (Oceanul ~.) 2. adj. mare. (O apa ~.) 3. s. adincime afund fund profunzime strafund. (Din ~ lacului.) 4. s. adincime afund fund maruntaie (pl.) profunzime strafund (reg.) afundish afunzime (fig.) baiere (pl.) (inv. fig.) matze (pl.). (In ~ pamintului.) 5. s. abis prapastie (rar) noian (livr.) genune hau (inv. shi reg.) prapastenie (prin Mold. shi Olt.) praval (prin Transilv.) risipitura (prin Maram. shi Transilv.) stana (inv.) bezna farafund precipitziu tau. (A cazut in ~.) 6. adj. compact dens des greu gros. (Intuneric ~ ceatza ~. ) 7. adj. intim launtric profund. (Natura ~ a unui fenomen.) 8. adj. absolut complet deplin desavirshit perfect profund total. (O linishte ~.) 9. adj. capital considerabil crucial decisiv esentzial fundamental hotaritor important insemnat organic primordial profund radical serios structural substantzial vital (livr.) cardinal major nodal (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) 10. adj. grav gros jos profund (fig.) cavernos. (O voce ~; un timbru ~.) 11. adj. profund serios temeinic (fig.) patrunzator. (O judecata ~.) 12. adj. intens mare profund puternic viu. (O impresie o emotzie ~.) 13. adj. acut ascutzit intens mare patrunzator profund puternic violent viu. (O durere ~.) 14. adj. greu profund. (Un somn ~.)

adinc (k) adj. Profund. Mr. adincu megl. dancá (< adincat). < Lat. aduncus „concav” (Pushcariu 25; CandreaDens. 17; Tiktin) cf. sp. adunco. Se pleaca in general de la var. vulg. adancus (REW 144; DAR; Rosetti I 161) pentru a se explica aparitzia lui i; CandreaDens. o explica prin formele in care u era aton. Fara sa fie imposibile ambele supozitzii sint inutile caci rezultatul lui aduncus este normal sa fie adinc cf. longo › linga sunt › sint. Adinc s. n. (adincime); adinca (var. adinci) vb. (a adinci); adincatura s. f. (adincitura); adincime s. f.; adincit adj. (infundat; ingrijorat; dus pe ginduri). Adinca vb. inv. a fost inlocuit prin adinci datorita conjug. incoative care pare cea mai adecvata sensului lui adincesc.