6 definiții pentru adamit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ADAMÍT, -Ă, adamiți, -te, s. m. și f. Membru al unei secte gnostice din primele secole ale creștinismului, ai cărei adepți, sub cuvânt că au recâștigat puritatea originară, umblau în pielea goală. – Din fr. adamite.
ADAMÍT, -Ă, adamiți, -te, s. m. și f. Membru al unei secte gnostice din primele secole ale creștinismului, ai cărei adepți, sub cuvânt că au recâștigat puritatea originară, umblau în pielea goală. – Din fr. adamite.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADAMÍT, -Ă s.m. și f. Adept al adamismului. [< fr. adamite].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADAMÍT, -Ă s. m. f. eretic, adept al adamismului (1). (< fr. adamite)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
adamít s. m., pl. adamíți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adamít s. m., pl. adamíți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ADAMÍȚI (< Adam) s. m. pl. Adepți ai unei erezii din sec. 2. Respingeau căsătoria pentru a nu propaga în lume păcatul originar și umblau goi, pentru a fi cât mai aproape de biblicul Adam.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
adamit, adamițisubstantiv masculin adamită, adamitesubstantiv feminin
- 1. Membru al unei secte gnostice din primele secole ale creștinismului, ai cărei adepți, sub cuvânt că au recâștigat puritatea originară, umblau în pielea goală. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- adamite DEX '09 DEX '98 DN