aldamásh sn [At: ANON. CAR. / V: adalm^[1] adalm / Pl: ~uri / E: mg áldomás] 12 Bautura (shi gustare) oferita de cineva dupa incheierea unei tranzactzii. 3 (Pop ie) Bun ~ Se spune celui care shia cumparat ceva nou (mai ales haine) care a incheiat cu succes o afacere etc. 4 (Trs) Bani care se ofera cuiva pentru un serviciu oarecare drept cinste. 5 (Trs) Bacshish. corectata

ALDAMÁSH aldamashuri s. n. Cinste oferita de cineva cu prilejul incheierii unei tranzactzii (in special a unei vinzari). Tirgui rupt paceai facuta nar strica nici aldamashul. HASDEU R. V. 145. Cheama pe pivniceri shi sa le bem aldamashul [boierilor olteni]. ODOBESCU S. I 83. Au mers sa petzeasca obicei cum este Privira vazura vorbira de fata. SHi se invoira cu muma cu tata; Acuma ramase sa bea aldamashul. PANN P. V. II 136. ◊ Expr. (Familiar) A fi bun de aldamash = a fi dator cu o cinste cu prilejul cumpararii unui lucru sau al obtzinerii unui succes. Varianta: adalmásh (GALACTION O. I 263 CREANGA A. 58) s. n.

ALDAMÁSH aldamashuri s. n. Bautura (shi gustare) oferita de cineva cu prilejul incheierii unei tranzactzii. [Var.: adalmásh s. n.] Magh. áldomás.

ALDAMÁSH ~uri n. Cinste oferita cuiva cu ocazia vanzarii sau cumpararii unui lucru sau a incheierii unei tranzactzii. ◊ Eshti (bun) de ~ se spune cuiva care a reushit intro actziune. /<ung. áldomás

ALDAMASH s.n. (Ban. Trans. SV) Dar. Aldamash de vecie Fagaduieshti in toate. VCC 46. Aldemash. Donum. AC 327 ; cf. AGYAGFALVI apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII apud TEW. Etimologie: magh. áldomás.

aldamash n. bautura sau cinste in urma unei tocmeli la vanzari shi cumparari. [Ung. ÁLDOMÁSH binecuvantare concluziunea acestei daraveri avand la inceput un caracter religios].

aldamash shi adalmash n. pl. urĭ shi e (ung. áldomás oala de vin inchinare in sanatate. V. alduĭesc). Bautura betzia saŭ chefu care se obishnuĭeshte in popor dupa o vinzare orĭ o cumparare insemnata orĭ dupa un cishtig orĭ un noroc: a da a bea aldamashu.

adalmásh sn vz aldamash

adalmásh V. aldamash.

aldamásh s. n. pl. aldamáshuri

aldamásh s. n. pl. aldamáshuri

aldamash pl. aldamashuri

aldamash shuri.

aldamásh (shúri) s. n. Cinstire bautura oferita dupa incheierea unei tranzactzii. Mag. áldomás „cinstire” de la áldani „a binecuvinta” (Cihac II 475; Berneker 27; Gáldi dict. 86); cf. rut. odomaš „dar cadou” sb. aldumaš „salariu” slov. aldomaš „salariu”. Der. aldamashar s. m. (Trans. persoana care are dreptul la o cinste). De la áldani exista in Trans. a aldui vb. (a binecuvinta) alduiala s. f. (binecuvintare) cf. Gáldi Dict. 100.

aldamásh aldamashuri s.n. (reg.) Bautura de cinste in urma unei vanzari sau cumparari (Barlea 1924). Cinste ce se face in urma unui targ (Lenghel 1979): „K sa no spuien sat / K a dat un aldamash” (Barlea 1924: 297). Practica rituala de intarire a unui protocol pact tratat. De obicei aldamashul il da cumparatorul „k sa aiba noroc la ce a dobandit”. Din magh. áldomás „cinstire; ospatz” (Cihac Galdi cf. DER; MDA).

aldamásh uri s.n. Bautura de cinste in urma unei vanzari sau cumparari (Barlea 1924). ■ Cinste ce se face in urma unui targ (Lenghel 1979): „K sa no spuien sat / K a dat un aldamash” (Barlea 1924: 297). Practica rituala de intarire a unui protocol pact tratat. De obicei aldamashul il da cumparatorul „k sa aiba noroc la ce a dobandit”. Din magh. áldomás „cinstire” (de la áldani „a binecuvanta”) (Cihac Galdi).

a uda aldamashul expr. (pop.) a bea dupa incheierea unei tranzactzii de vanzarecumparare.