5 definiții pentru acăstău (constr.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
acăstău [At: MÂNDRESCU, UNG. 30 / Pl: (1-2) ~steie, (3) ~stăi / E: ns cf mg cikasztó „care atârnă”, akasztofa[1] „spânzurătoare”] 1 sn (Trs) Spânzurătoare. 2 sn (Reg) Lucrare de construcție de mari proporții. 3 sm (Fig) Persoană înaltă și subțire. corectată
- etimonul corect ortografiat este akasztófa — Ladislau Strifler
acăstắu n., pl. ăĭe (ung. akasztó-fa, lemn de spînzurat, adică „spînzurătoare”: akasztani a spînzura). Nord. Spînzurătoare. Scrîncĭov (saŭ chear numaĭ un simplu leagăn orĭ scîndura pe care doĭ copiĭ se daŭ în cumpănă). Schele la o clădire. Iron. om prea înalt și slab (cocîrlă, prăjină).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ACĂSTĂU s. v. spânzurătoare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
acăstău s. v. SPÎNZURĂTOARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
acăstắu (-téie), s. n. – 1. Spînzurătoare. – 2. Persoană înaltă, prăjină. < Mag. akasztó „care atîrnă” (DAR). În Trans.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N46-eie) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
acăstău, acăsteiesubstantiv neutru
- 1. Spânzurătoare. MDA2sinonime: spânzurătoare
- 2. Lucrare de construcție de mari proporții. MDA2
etimologie:
- cikasztó „care atârnă”, akasztófa „spânzurătoare”. MDA2