2 definiții pentru acăstău (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
acăstău [At: MÂNDRESCU, UNG. 30 / Pl: (1-2) ~steie, (3) ~stăi / E: ns cf mg cikasztó „care atârnă”, akasztofa[1] „spânzurătoare”] 1 sn (Trs) Spânzurătoare. 2 sn (Reg) Lucrare de construcție de mari proporții. 3 sm (Fig) Persoană înaltă și subțire. corectată
- etimonul corect ortografiat este akasztófa — Ladislau Strifler
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
acăstắu (-téie), s. n. – 1. Spînzurătoare. – 2. Persoană înaltă, prăjină. < Mag. akasztó „care atîrnă” (DAR). În Trans.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: acăstău (persoană)
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
acăstău, acăstăisubstantiv masculin
- 1. Persoană înaltă și subțire. MDA2
etimologie:
- cikasztó „care atârnă”, akasztófa „spânzurătoare”. MDA2