ACÚȘI adv. (Pop.) Îndată, imediat. ◊ Expr. Acuși... acuși... = când... când... ♦ (Rar) Înainte cu... [Var: acúșa adv.] – Acu + și.

acuși av [At: NEGRUZZI, S. III, 9 / V: ~șa / E: acu(m) + -și] (Pop) 1 (Și în construcții pleonastice) Imediat. 2 (Îlav) Mai ~ Peste puțin timp. 3 (Îe) Acuși... acuși Când... când.

ACÚȘI adv. (Pop.) Îndată, imediat. ◊ Expr. Acuși... acuși... = când... când... ♦ (Rar) Înainte cu... [Var.: acúșa adv.] – Acu + și.

ACÚȘI adv. (Popular și familiar) 1. În momentul cel mai apropiat, îndată, imediat. Acuși sosește și Iliuță și, după aceea, lumea-i a voastră. SADOVEANU, N. F. 31. Du-te și d-ta de-ți pune nora la cale, că acuși te ajung și eu din urmă. CREANGĂ, P. 113. Du-te de ne adă o oală de vin! – Acuși! NEGRUZZI, S. III 9. ◊ (Întărit prin repetare sau printr-o construcție pleonastică) Lungi patru ani purtarăm dorul Garoafei roșii de la Cluj. – Garoafă roșie, nu plînge, Că ne vedem acuși, acuși! BENIUC, V. 103. Du-te înainte, zise cîntărețul făcîndu-se somnoros, că vin și eu acuși îndată. ȘEZ. II 68. 2. (În legătură cu noțiuni de timp; rar) Înainte cu...; acum (3). Acuși șepte ani a fătat iapa popii un mînz. RETEGANUL, P. I 25. – Variantă: acúșa (BIBICESCU, P. P. 80) adv.

ACÚȘI adv. (Pop.) Îndată, imediat. Iaca acuși se face ziuă (SADOVEANU). ◊ Expr. Acuși... acuși... = când... când... ♦ (Rar) Înainte cu... [Var.: acúșa adv.] – Din acu + și.

ACÚȘI adv. pop. Imediat; îndată; chiar acum. ~ isprăvesc scrisoarea. [Var. acúșa] /acu + ~și

acmúși av vz acuși

acmúși av [At: N. COSTIN, ap. LET. I A 27/38 / E: acmu + și] (Îvr) Acuși.

acúșa av vz acuși

acúm (vest) și acúma (est) adv. (lat. eccú-modo, ca cum d. quo-modo. Eccu saŭ eccum e îld. ecce eum, ĭacătă-l). În acest timp, în acest moment: acuma e fericit, dar altă dată a suferit multe. Îndată, imediat: acuma plec, plec acuma. Loc. adj. De acuma, actual: cel de acuma. De acum, de acum înainte saŭ de acum în colo, de azĭ înainte, pe timpu rămas, începînd din acest moment: de acuma m’am liniștit. – Fam. și acú: acú-ĭ acú, acu e momentu hotărîtor saŭ critic; acuș și acușa, în nord amú și amuș, ĭar în vechime acmú și ĭacmú. În sud acușica (după vsl. -ka, ca’n bg. túka, aci; rus. zdĭeka, aci; ș. a.

!acuși (pop., fam.) adv.

acúși/acúșa (pop.) adv.

acúși/acúșa adv.

acuși

acuși.

ACÚȘI adv. v. acum, imediat, îndată, numaidecât.

acuși adv. v. ACUM. IMEDIAT. ÎNDATĂ. NUMAIDECÎT.