ACÚSTIC A acustici ce adj. s. f. I. Adj. Care emite transmite sau receptzioneaza sunete care apartzine acusticii (II 1) privitor la acustica. ◊ Nervi acustici = a opta pereche de nervi cranieni. Tub acustic = tub lung care serveshte la transmiterea vocii pe nave in putzuri miniere etc. Cornet acustic = dispozitiv cu ajutorul caruia se receptzioneaza sunete shi se inlesneshte perceperea lor. II. S. f. 1. Parte a fizicii care se ocupa cu studiul producerii propagarii shi receptzionarii sunetelor. ◊ Acustica arhitecturala = ramura a acusticii care studiaza fenomenele legate de propagarea undelor acustice in incaperi. 2. Calitatea de a inlesni o (buna) auditzie. Din fr. acoustique.

acústic ~a [At: NEGRUZZI S. I 345 / Pl: ~ici ~ice / E: fr acoustique ngr ᾶϰουστιϰος] (Fiz) 13 a Care emite transmite sau receptzioneaza unde sonore. 4 a Care se refera la acustica. 5 sf Disciplina a fizicii care studiaza emiterea transmiterea shi receptzionarea undelor sonore. 6 sf Calitate a unei incaperi a unui aparat etc. de a asigura o buna auditzie.

ACÚSTIC A acustici ce adj. s. f. I. Adj. Care emite transmite sau receptzioneaza sunete care apartzine acusticii (II 1) privitor la acustica. ◊ Nervi acustici = a opta pereche de nervi cranieni. Tub acustic = tub lung care serveshte la transmiterea vocii pe nave in putzuri miniere etc. Cornet acustic = dispozitiv cu ajutorul caruia se receptzioneaza sunete shi se inlesneshte perceperea lor. II. S. f. 1. Parte a fizicii care se ocupa cu studiul producerii propagarii shi receptzionarii sunetelor. ◊ Acustica arhitecturala = ramura a acusticii care studiaza fenomenele legate de propagarea undelor acustice in incaperi. 2. Calitatea de a inlesni o (buna) auditzie. Din fr. acoustique.

ACÚSTIC A acustici e adj. Care se refera la acustica care emite transmite sau receptzioneaza sunete. Aparate acustice ◊ Cornet (sau aparat) acustic = mica pilnie care intareshte sunetele shi care o aplica la ureche persoanele cu auzul slab.

ACÚSTIC A acustici ce adj. Privitor la acustica; care emite transmite sau receptzioneaza sunete. ◊ Cornet acustic = mica palnie care intareshte sunetele shi care o aplica la ureche persoanele care au auzul slab. Fr. acoustique (< gr.).

ACÚSTIC A adj. Referitor la acustica; care emite transmite sau receptzioneaza sunete. ◊ Cornet acustic = palnie care intareshte sunetele folosita de cel cu auzul slab. [< fr. acoustique cf. it. acustico < gr. akoustikos relativ la sunet].

ACÚSTIC A I. adj. referitor la acustica. II. s. f. 1. ramura a fizicii care studiaza natura shi proprietatzile sunetelor. 2. disciplina muzicala care studiaza sunetele shi legile perceperii lor. 3. calitate a auditziei sunetelor intro incapere. (< fr. acoustique)

ACÚSTIC acústica (acústici acústice) 1) Care tzine de acustica; privitor la acustica. 2) Care emite propaga sau receptzioneaza sunete. Aparat acustic. /<fr. acoustique

acustic a. 1. privitor la auz: nerv acustic; 2. care serva a produce sau transmite sunetele: tub acustic.

*acústic a adj. (vgr. akustikós). Relativ la auz: nerv acustic. Cornet acustic cornet care aduna sunetele k sa le auzĭ maĭ bine. S. f. pl. ĭ. Fiz. SHtiintza sunetelor; felu cum se aud sunetele uneĭ salĭ: acest teatru are o acustica buna. Adv. Din punct de vedere acustic.

acústic adj. m. pl. acústici; f. acústica pl. acústice

acústic adj. m. pl. acústici; f. sg. acústica pl. acústice

ACÚSTIC A adj. (< fr. acoustiques cf. it. acustica < gr. akoustikos relativ la sunet): in sintagma fonetica acustica (v.).

ACUSTIC A 1. Fonetica ~ Ramura a foneticii* care analizeaza shi descrie proprietatzile fizice ale sunetelor* din perspectiva felului in care sunt percepute de catre receptor*. Este complementara cu fonetica articulatorie*. Caracteristicile articulatorii shi cele acustice ale unui sunet sunt legate intre ele fara sa se poata stabili totushi o corespondentza de 1: 1 (de ex. consoanele palatale* shi dentale* diferite k loc de articulare sunt asemanatoare din punct de vedere acustic prin aceea k produc un sunet ascutzit sunt acute). Producerea sunetelor determina variatzii ale presiunii aerului dependente de frecventza intensitatea shi forma vibratziilor (undelor). Aceste variatzii sunt inregistrate cu ajutorul spectrografului spectrul fiecarui sunet avand formantzi* specifici. 2. Clasificare ~ a sunetelor Clasificare realizata in functzie de formantzii caracteristici fiecarui sunet. De ex. in functzie de concentrarea sau de dispersia formantzilor se disting sunete compacte (vocala [a] consoanele laringale* velare* shi palatale) shi sunete difuze (vocalele [i i u] consoanele labiale* shi dentale); in functzie de inaltzimea sunetului influentzata de volumul rezonatorului se disting sunete acute (vocalele [e i]) consoanele palatale shi dentale) shi grave (vocalele [o u] consoanele labiale shi velare) etc. 3. Trasatura ~ Caracteristica a structurii formantzilor utilizata pentru descrierea sunetelor. L.I.R.