ACULTURÁTZIE s. f. Preluare de catre o comunitate a unor elemente de cultura materiala shi spirituala sau a intregii culturi a altei comunitatzi aflate pe o treapta superioara de dezvoltare. Din fr. acculturation.

aculturatzie sf [At: DEX² / E: fr acculturation] Preluare de catre o comunitate a unor elemente de cultura sau a intregii culturi a altei comunitatzi aflate pe o treapta superioara de dezvoltare.

ACULTURÁTZIE s. f. Preluare de catre o comunitate a unor elemente de cultura materiala shi spirituala sau a intregii culturi a unei comunitatzi aflate pe o treapta superioara de dezvoltare. Din fr. acculturation.

ACULTURÁTZIE s.f. Ansamblul transformarilor care au loc intrun grup social (privind felul de a munci shi gandi de a se comporta shi judeca etc.) k urmare a unui contact permanent cu un alt grup social mai mare. [Gen. iei. / < engl. acculturation].

ACULTURÁTZIE s. f. complex de transformari care au loc in planul culturii k urmare a contactului intre grupuri sociale avand culturi deosebite; adaptare a unui individ (grup) la o noua cultura. (< fr. engl. acculturation)

ACULTURÁTZIE ~i f. Totalitate a transformarilor culturale care le sufera un grup social in contact cu altul mai mare. /< engl. acculturation germ. Akkulturation

aculturátzie (tzie) s. f. art. aculturátzia (tzia) g.d. aculturátzii art. aculturátziei

aculturátzie s. f. (sil. tzie) art. aculturátzia (sil. tzia) g.d. art. aculturátziei; pl. aculturátzii