ACROSTÍH acrostihuri s. n. Poezie sau strofa in care literele initziale ale versurilor citite vertical alcatuiesc un cuvant (nume propriu dedicatzie etc.) sau o propozitzie. Din ngr. akróstichon fr. acrostiche.

acrostíh sn [At: MINEIUL (1776) 21²/1 / Pl: (inv) ~e shi ~uri / E: ngr ᾶϰροστιϰον fr acrostiche] (Scurta) poezie in care literele initziale ale fiecarui vers alcatuiesc un cuvant (de obicei un nume de persoana) sau o propozitzie.

ACROSTÍH acrostihuri s. n. Poezie sau strofa in care literele initziale ale versurilor alcatuiesc un cuvant (nume propriu dedicatzie etc.) sau o propozitzie. Din ngr. akróstichon fr. acrostiche.

ACROSTÍH acrostihuri s. n. Poezie in care literele initziale ale versurilor alcatuiesc un cuvint (de obicei un nume) sau o fraza. Este celebru acrostihul lui Hasdeu «La noi e putred marul» scris impotriva «Convorbirilor literare» shi care a reushit sal publice chiar in aceasta revista.

ACROSTÍH acrostihuri s. n. Poezie in care literele initziale ale versurilor alcatuiesc un cuvant sau o propozitzie. Ngr. akrostichon.

ACROSTÍH s.n. (Lit.) Poezie in care initzialele versurilor citite vertical alcatuiesc un nume sau o propozitzie. [Pl. huri. / cf. fr. acrostiche < gr. akrostichon < akros extrem dinafara stichos vers].

ACROSTÍH s. n. 1. poezie in care initzialele versurilor citite vertical formeaza un cuvant o sintagma etc. 2. problema enigmistica cuprinzand un acrostih (1). (< fr. acrostiche gr. akrostikhos)

ACROSTÍH ~uri n. Poezie in care literele initziale ale versurilor citite vertical formeaza un cuvant sau o propozitzie. /<ngr. akróstichon fr. acrostiche

acrostih n. poezie scurta in care versurile incep cu cate o litera formand toate un nume.

*acrostíh n. pl. urĭ (vgr. akróstihon d. ákron virf shi stihos vers). Poezie in care versurile incep cu cite o litera formind toate un nume.

acrostíh (acrostih / crostih) s. n. pl. acrostíhuri

acrostíh s. n. (sil. cro; mf. stih) pl. acrostíhuri

acrostih huri.

acrostíh (acrostíhuri) s. n. Poezie sau strofa in care literele initziale ale versurilor alcatuiesc un cuvint sau o propozitzie. < Gr. ἀϰρόστιχον (Gáldi 137). Sec. XVII.

acrostih (< gr. ἀϰροστιχίς de la ἄϰροσ „extremitate” shi στίχος „vers”) tehnica poetica in care literele initziale ale versurilor formeaza un cuvant sintagma deviza sentintza sau numele care poetul shi la ales k motiv principal al poeziei sale sau o propozitzie care exprima sau sugereaza o idee in legatura cu cuprinsul textului respectiv. Se intalneshte mai ales in canon (2) forma poetica cea mai lunga din imnografia biz. (pana la 254 de strofe) shi in condac.

ACROSTIH Compozitzie poetica manierista in care versurile sunt astfel alcatuite incat literele lor initziale citite pe verticala sa formeze unul sau mai multe cuvinte (cel mai adesea un nume de persoana). in literatura romana premoderna au scris poeme in acrostih Ienachitza Nicolae shi Alecu Vacarescu k shi Costache Conachi: La doi ochi ce sunt din fire /plini da nur shi da simtzire Urmeaza k sa sanchine / vrand shi nevrand fieshcine. Caci intro cautatura / viatza dau shi viatza fura. Sunt daprinshi tot a supune / sha robi fara minune. Aceshti ochi plini de putere / cautand cu mangaiere Nau zabovit sa gaseasca / lesnire sa ma robeasca; Dar shi eu fara sfiiala / le didei fagaduiala Rob sa le fiu in vecie / cu mare statornicie; Acest dulce da rob nume / sal port shi in ceea lume. (A. Vacarescu). Este de asemenea cunoscuta poezia lui B.P. Hasdeu intitulata La noi e putred marul care are in acrostih trimiterea La „Convorbiri literare”. M.M.

ACROSTIH (< fr. acrostihe < gr. akrostihis; cf. gr. akros dinafara extremitate shi sikhos vers) Poezie in care initzialele versurilor (mai rar literele de la mijlocul sau de la sfirshitul lor) citite vertical alcatuiesc fie numele fiintzei iubite careia i era inchinata fie numele poetului fie o imbinare de cuvinte cu un anumit sens aleasa k motiv al poeziei respective. Socotit k o forma elementara de poezie acrostihul a fost cultivat de greci in perioada alexandrina k shi de romani. Aceasta specie de poezie reapare mai tirziu in opera poetzilor Renashterii. E folosit in literatura noastra de poetzii Vacareshti C. Conachi Anton Pann. Acrostihul din poeziile lui C. Conachi Nume ascunde numele iubitelor lui (Casandra Zulnia Marioara) nume ce rezulta din literele initziale ale versurilor. B.P. Hasdeu foloseshte de asemenea acrostihul in La noi e putred marul ale carui versuri se refereau la Convorbiri literare revista cercului literar Junimea careia autorul ia jucat o farsa poezia fiind publicata chiar in aceasta revista de care shia batut astfel joc. LA NOI „L a noi e putred marul” a zis de mult poetul A zis cu desperare shi a murit nebun. C aci il zdrobi durerea cind sa convins cuncetul O ftind dupa scapare k nu mai este bun N ici simburele insushi sperantza viitoare F ecioara sfiincioasa ascunsa de priviri. O da! un vierme sarbad ce otraveshte boare R ozind farancetare nu lasa nicaieri B ucata neminjita shi in zadar sa creaza I luzia din urma ar vrea k tot mai potzi R edobindind scinteia din disparuta raza! Iam cintarit piticii! Iam masurat pe totzi. L ucesc prin neshtiintza prin penele streine I nsecte cu o umbra mai mare decit ei T enshealan perspectiva dar cind te uitzi mai bine E trist shitzi vine mila de falnicii pigmei! R ivali cu cine shtie ce geniuri sublime A runca vorben aer ce curg k un shiroi R epeta dar de unde din ei nu spune nime... E putred putred marul din simbure la noi! P.A. Calescu (B.P. HASDEU Convorbiri literare 1876 11)

ACRO „virf extremitate”. ◊ gr. akros „virf” > fr. acro it. id. engl. id. germ. akro> rom. acro. □ ~bat (v. bat₂) s. m. shi f. gimnast specializat in exercitzii de echilibristica; ~batolit (v. bato₁ v. lit₁) s. n. batolit in faza incipienta de eroziune; ~batolitic (v. bato₁ v. litic₁) adj. referitor la faza incipienta de eroziune a unui batolit in care apare vizibil numai virful acestuia; ~blasteza (v. blasteza) s. f. ieshire a tubului germinativ prin virful sporului caracteristica lichenilor; ~blastic (v. blastic) adj. (despre muguri shi flori) care sa dezvoltat in virful organului botanic; ~brahicefalie (v. brahi₁ v. cefalie) s. f. malformatzie datorata osificarii precoce a suturii coronare caracterizata prin dezvoltarea craniului numai in sens vertical shi lateral; ~brie (v. brie) s. f. acrogeneza* ~carp (v. carp) adj. (despre briofite) care formeaza sporogonul in virful ramurilor; ~carpie (v. carpie) s. f. fructificatzie la virful ramurilor; ~cefal (v. cefal) adj. cu craniul ascutzit shi conic; ~cefalie (v. cefalie) s. f. malformatzie congenitala a cutiei craniene constind in alungirea acesteia; sin. acrocranie; ~centric (v. centric) adj. care are centromerul situat la unul din capetele cromozomului; ~cianoza (v. cianoza) s. f. sindrom caracterizat printro coloratzie violacee a extremitatzilor membrelor datorata unor tulburari ale circulatziei sanguine; ~cranie (v. cranie) s. f. acrocefalie*; ~cist (v. cist) s. n. chist sferic shi gelatinos format pe conidiofori la maturatzia celulelor generative; ~croic (v. croic) adj. (despre ciuperci) decolorat la virful hifei in punctul de creshtere; ~distrofie (v. dis v. trofie) s. f. tulburare de nutritzie cronica a extremitatzilor corpului; ~dolihomelie (~dolicomelie) (v. doliho v.melie) s. f. malformatzie caracterizata prin prezentza unor membre anormal de lungi; ~drom (v. drom) adj. (despre nervatzia frunzelor) care este convergent la virf; ~estezie (v. estezie) s. f. sensibilitate exagerata la nivelul extremitatzilor membrelor; ~fil (v. fil₁) adj. (despre plante) care creshte in regiunile inalte; ~fite (v. fit) adj. s. f. pl. (plante) care cresc la altitudini alpine shi subalpine; ~fobie (v. fobie) s. f. teama patologica de locuri inalte; ~fonie (v. fonie₁) s. f. pronuntzare accentuata a initzialei unui cuvint; ~gamie (v. gamie) s. f. tip de fecundatzie la care tubul polinic patrunde in sacul embrionar prin virful micelei; sin. acrotropie; ~gen (v. gen₁) adj. 1. Care este format la virful unui organ. 2. (Despre plante) Care are organele de reproducere in virf; ~geneza (v. geneza) s. f. creshterea in lungime la virful organelor vegetale; sin. acrobrie; ~gerie (v. gerie) s. f. atrofiere senila a pielii la nivelul extremitatzilor; ~gin (v. gin) adj. (despre hepatice) cu arhegoanele situate la virful axelor; ~lit (v. lit₁) adj. s. n. (statuie) ale carei extremitatzi sint facute din piatra sau din marmura iar corpul din alt material; ~macrie (v. macrie) s. f. deformatzie congenitala caracterizata prin alungirea shi subtzierea excesiva a degetelor; ~manie (v. manie) s. f. grad extrem de alienatzie mintala; ~megalie (v. megalie) s. f. afectziune endocrina caracterizata prin dezvoltarea exagerata a capului shi a membrelor; sin. eritromelalgie; ~melalgie (v. mel/o₁ v. algie) s. f. durere localizata la extremitatzile membrelor; ~micrie (v. micrie) s. f. stare anormala caracterizata prin nedezvoltarea extremitatzilor shi a craniului; ~miotonie (v. mio₁ v. tonie) s. f. contractzie involuntara localizata la una dintre extremitatzi; ~necroza (v. necroza) s. f. directzia in care se produce necrozarea unor organe vegetale; ~pachie (v. pachie) s. f. 1. Diformitate caracterizata prin ingrosharea extremitatzilor. 2. Osteopatie datorata mutatziei calcice shi caracterizata prin ingrosharea extremitatzilor locomotorii; ~pahidermie (v. pahi v. dermie) s. f. pahiacrie*; ~patie (v. patie) s. f. afectziune localizata la extremitatzi; ~patologie (v. pato v. logie₁) s. f. studiu al bolilor extremitatzilor madularelor; ~petal (v. petal) adj. cu petale ascutzite; ~plastic (v. plastic) adj. (despre limb) cu creshtere de la baza catre virf; ~pleurogen (v. pleuro v. gen₁) adj. care se dezvolta la virful shi pe laturile organelor vegetale; ~podiu (v. podiu) s. n. regiune falangiana a membrelor animalelor vertebrate; ~sarc (v. sarc) s. n. tzesut carnos format prin concreshterea ovarului cu caliciul; ~sclerodermie (v. sclero v. dermie) s. f. sclerodactilie*; ~scleroza (v. scleroza) s. f. sclerodactilie progresiva; ~sindeza (v. sindeza) s. f. imperechere incompleta a doi cromozomi legatzi numai la un capat in procesul meiotic; ~spira (v. spira) s. f. tulpinitza rasucita de la virful semintzei in germinatzie; ~spor (v. spor) s. m. spor dezvoltat la extremitatea unei celule de reproducere prezent la unele specii de ciuperci; ~stih (v. stih) s. n. poezie in care literele initziale ale versurilor formeaza un cuvint sau o propozitzie; ~ton (v. ton) adj. 1. (Despre foliole) Cu portziunea terminala mai dezvoltata. 2. (Despre orhidee) Care are anterele concrescute prin virf cu rostelul; ~trofodinie (v. trof/o v. odinie) s. f. tulburare nutritzionala a extremitatzilor asociata cu parestezii; ~trofonevroza (v. trofo v. nevroza) s. f. tulburare nevrotica a troficitatzii extremitatzilor; ~tropie (v. tropie) s. f. acrogamie*; ~zom (acrosom) (v. zom) s. m. extremitatea anterioara a spermatozoidului.