acrobat ~a smf [At: DA / Pl: ~atzi ~e / E: fr acrobate ngr άϰροβατος] Gimnast specializat in acrobatzii (1).

ACROBÁT A acrobatzi te s. m. shi f. Gimnast iscusit in exercitzii dificile in special de echilibristica care ishi exercita profesiunea in formatzii sportive sau in circuri.

ACROBÁT A acrobatzi te s. m. shi f. Gimnast iscusit in exercitzii dificile (de echilibristica). Fr. acrobate (< gr.).

ACROBÁT A s.m. shi f. Gimnast care executa exercitzii grele mai ales de echilibristica. ♦ (Fig.) Om lipsit de consecventza in atitudini in pareri etc.; cel care cauta sa epateze prin procedee ieshite din comun. [< fr. acrobate cf. it. acrobata gr. akrobatos care merge in varful picioarelor].

ACROBÁT A s. m. f. 1. gimnast in acrobatzie. 2. (fig.) om lipsit de consecventza; cel care cauta sa epateze. (< fr. acrobate gr. akrobatos)

*acrobát a s. (vgr. akrobátes d. ákron virf shi baino merg. V. baza). Care merge pe funie. Fig. Careshĭ ascunde insuficientza supt procedurĭ excentrice: acest ziarist nu e de cit un acrobat. V. geambash.

acrobáta (acro) s. f. g.d. art. acrobátei; pl. acrobáte

acrobáta s. f. (sil. cro) pl. acrobáte

ACROBÁT s. (inv.) saritor. (~ la circ.)

ACROBAT s. (inv.) saritor. (~ la circ.)

ACRO „virf extremitate”. ◊ gr. akros „virf” > fr. acro it. id. engl. id. germ. akro> rom. acro. □ ~bat (v. bat₂) s. m. shi f. gimnast specializat in exercitzii de echilibristica; ~batolit (v. bato₁ v. lit₁) s. n. batolit in faza incipienta de eroziune; ~batolitic (v. bato₁ v. litic₁) adj. referitor la faza incipienta de eroziune a unui batolit in care apare vizibil numai virful acestuia; ~blasteza (v. blasteza) s. f. ieshire a tubului germinativ prin virful sporului caracteristica lichenilor; ~blastic (v. blastic) adj. (despre muguri shi flori) care sa dezvoltat in virful organului botanic; ~brahicefalie (v. brahi₁ v. cefalie) s. f. malformatzie datorata osificarii precoce a suturii coronare caracterizata prin dezvoltarea craniului numai in sens vertical shi lateral; ~brie (v. brie) s. f. acrogeneza* ~carp (v. carp) adj. (despre briofite) care formeaza sporogonul in virful ramurilor; ~carpie (v. carpie) s. f. fructificatzie la virful ramurilor; ~cefal (v. cefal) adj. cu craniul ascutzit shi conic; ~cefalie (v. cefalie) s. f. malformatzie congenitala a cutiei craniene constind in alungirea acesteia; sin. acrocranie; ~centric (v. centric) adj. care are centromerul situat la unul din capetele cromozomului; ~cianoza (v. cianoza) s. f. sindrom caracterizat printro coloratzie violacee a extremitatzilor membrelor datorata unor tulburari ale circulatziei sanguine; ~cranie (v. cranie) s. f. acrocefalie*; ~cist (v. cist) s. n. chist sferic shi gelatinos format pe conidiofori la maturatzia celulelor generative; ~croic (v. croic) adj. (despre ciuperci) decolorat la virful hifei in punctul de creshtere; ~distrofie (v. dis v. trofie) s. f. tulburare de nutritzie cronica a extremitatzilor corpului; ~dolihomelie (~dolicomelie) (v. doliho v.melie) s. f. malformatzie caracterizata prin prezentza unor membre anormal de lungi; ~drom (v. drom) adj. (despre nervatzia frunzelor) care este convergent la virf; ~estezie (v. estezie) s. f. sensibilitate exagerata la nivelul extremitatzilor membrelor; ~fil (v. fil₁) adj. (despre plante) care creshte in regiunile inalte; ~fite (v. fit) adj. s. f. pl. (plante) care cresc la altitudini alpine shi subalpine; ~fobie (v. fobie) s. f. teama patologica de locuri inalte; ~fonie (v. fonie₁) s. f. pronuntzare accentuata a initzialei unui cuvint; ~gamie (v. gamie) s. f. tip de fecundatzie la care tubul polinic patrunde in sacul embrionar prin virful micelei; sin. acrotropie; ~gen (v. gen₁) adj. 1. Care este format la virful unui organ. 2. (Despre plante) Care are organele de reproducere in virf; ~geneza (v. geneza) s. f. creshterea in lungime la virful organelor vegetale; sin. acrobrie; ~gerie (v. gerie) s. f. atrofiere senila a pielii la nivelul extremitatzilor; ~gin (v. gin) adj. (despre hepatice) cu arhegoanele situate la virful axelor; ~lit (v. lit₁) adj. s. n. (statuie) ale carei extremitatzi sint facute din piatra sau din marmura iar corpul din alt material; ~macrie (v. macrie) s. f. deformatzie congenitala caracterizata prin alungirea shi subtzierea excesiva a degetelor; ~manie (v. manie) s. f. grad extrem de alienatzie mintala; ~megalie (v. megalie) s. f. afectziune endocrina caracterizata prin dezvoltarea exagerata a capului shi a membrelor; sin. eritromelalgie; ~melalgie (v. mel/o₁ v. algie) s. f. durere localizata la extremitatzile membrelor; ~micrie (v. micrie) s. f. stare anormala caracterizata prin nedezvoltarea extremitatzilor shi a craniului; ~miotonie (v. mio₁ v. tonie) s. f. contractzie involuntara localizata la una dintre extremitatzi; ~necroza (v. necroza) s. f. directzia in care se produce necrozarea unor organe vegetale; ~pachie (v. pachie) s. f. 1. Diformitate caracterizata prin ingrosharea extremitatzilor. 2. Osteopatie datorata mutatziei calcice shi caracterizata prin ingrosharea extremitatzilor locomotorii; ~pahidermie (v. pahi v. dermie) s. f. pahiacrie*; ~patie (v. patie) s. f. afectziune localizata la extremitatzi; ~patologie (v. pato v. logie₁) s. f. studiu al bolilor extremitatzilor madularelor; ~petal (v. petal) adj. cu petale ascutzite; ~plastic (v. plastic) adj. (despre limb) cu creshtere de la baza catre virf; ~pleurogen (v. pleuro v. gen₁) adj. care se dezvolta la virful shi pe laturile organelor vegetale; ~podiu (v. podiu) s. n. regiune falangiana a membrelor animalelor vertebrate; ~sarc (v. sarc) s. n. tzesut carnos format prin concreshterea ovarului cu caliciul; ~sclerodermie (v. sclero v. dermie) s. f. sclerodactilie*; ~scleroza (v. scleroza) s. f. sclerodactilie progresiva; ~sindeza (v. sindeza) s. f. imperechere incompleta a doi cromozomi legatzi numai la un capat in procesul meiotic; ~spira (v. spira) s. f. tulpinitza rasucita de la virful semintzei in germinatzie; ~spor (v. spor) s. m. spor dezvoltat la extremitatea unei celule de reproducere prezent la unele specii de ciuperci; ~stih (v. stih) s. n. poezie in care literele initziale ale versurilor formeaza un cuvint sau o propozitzie; ~ton (v. ton) adj. 1. (Despre foliole) Cu portziunea terminala mai dezvoltata. 2. (Despre orhidee) Care are anterele concrescute prin virf cu rostelul; ~trofodinie (v. trof/o v. odinie) s. f. tulburare nutritzionala a extremitatzilor asociata cu parestezii; ~trofonevroza (v. trofo v. nevroza) s. f. tulburare nevrotica a troficitatzii extremitatzilor; ~tropie (v. tropie) s. f. acrogamie*; ~zom (acrosom) (v. zom) s. m. extremitatea anterioara a spermatozoidului.