ACRETZÍE s.f. Fenomen fizic prin care un corp ceresc capteaza materie din spatziul cosmic. [Gen. iei. / < fr. accrétion].

ACRETZÍE s. f. 1. (astr.) fenomen fizic prin care un corp ceresc capteaza materia din spatziul cosmic. 2. (tehn.) proces de aglomerare a unor elemente. ◊ formarea de crusta oceanica prin extensiunea crustei terestre. (< fr. accrétion)

acretzie acretzionare (engl. = accretion accretionary) 1. marirea volumului unui corp prin adaos de noi particule; 2. in conceptul tectonicii globale procesul ce are loc in zona riftului mediooceanic prin care noi efuziuni de bazalte se adauga crustei oceanice. 3. (petrogr. sedim.) creshterea gradata a unor corpusculi sau lamine de sedimente prin aditzie sau adeziune de noi particule; a. poate fi mecanica (produsa prin rularea shi ingramadirea clastelor) chimica (de precipitare) sau biotica efect al activitatzii unor org.; a. algala conduce la formarea stromatolitelor shi oncolitelor; 4. (sedim.) creshterea gradata imperceptibila a zonelor de uscat prin actziunea curentzilor de aer (depunerea nisipurilor pe plaje) sau a apei (in cazul sedimentarii fluviatile: depunerea aluviunilor in malul convex al unui rau in urma eroziunii care acesta o exercita in malul concav formarea barierelor de nisip in zonele de shelf etc.