6 definitzii pentru acreditat (s.m.)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ACREDITÁT A acreditatzi te adj. (Adesea substantivat) Imputernicit k reprezentant diplomatic al unui stat pe langa guvernul unui stat strain. V. acredita.
ACREDITÁT A acreditatzi te adj. (Adesea substantivat) Imputernicit k reprezentant diplomatic al unui stat pe langa guvernul unui stat strain. V. acredita.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
acreditat2 ~a [At: I. PANTZU C. 287 / Pl: ~atzi ~e / E: acredita] 12 smf a (Fin) (Persoana) care beneficiaza de un credit. 3 a (D. diplomatzi) Numit oficial k reprezentant permanent intro tzara straina. 4 a Recunoscut (oficial).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ACREDITÁT A acreditatzi te adj. (Adesea substantivat) Imputernicit k reprezentant plenipotentziar al unui stat pe langa guvernul unui stat strain. V. acredita.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
ACREDITÁT A adj. (adesea s.) Imputernicit k reprezentant plenipotentziar. / < acredita].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ACREDITÁT A adj. (shi s.) imputernicit k reprezentant diplomatic. (< acredita)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
acreditát adj. m. s. m. (sil. cre) pl. acreditátzi; f. sg. acreditáta pl. acreditáte
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
acreditata, acreditatesubstantiv feminin acreditat, acreditatzisubstantiv masculin
- 1. Persoana imputernicita k reprezentant diplomatic al unui stat pe langa guvernul unui stat strain. DEX '09 DEX '98 DLRM DN
- 2. Persoana care beneficiaza de un credit. MDA2
etimologie:
- acredita DEX '09 MDA2 DEX '98 DN