6 definiții pentru acreditat (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ACREDITÁT, -Ă, acreditați, -te, adj. (Adesea substantivat) Împuternicit ca reprezentant diplomatic al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin. – V. acredita.
ACREDITÁT, -Ă, acreditați, -te, adj. (Adesea substantivat) Împuternicit ca reprezentant diplomatic al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin. – V. acredita.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
acreditat2, ~ă [At: I. PANȚU, C. 287 / Pl: ~ați, ~e / E: acredita] 1-2 smf, a (Fin) (Persoană) care beneficiază de un credit. 3 a (D. diplomați) Numit oficial ca reprezentant permanent într-o țară străină. 4 a Recunoscut (oficial).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACREDITÁT, -Ă, acreditați, -te, adj. (Adesea substantivat) Împuternicit ca reprezentant plenipotențiar al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin. – V. acredita.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ACREDITÁT, -Ă adj. (adesea s.) Împuternicit ca reprezentant plenipotențiar. / < acredita].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACREDITÁT, -Ă adj. (și s.) împuternicit ca reprezentant diplomatic. (< acredita)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
acreditát adj. m., s. m. (sil. -cre-), pl. acreditáți; f. sg. acreditátă, pl. acreditáte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
acreditată, acreditatesubstantiv feminin acreditat, acreditațisubstantiv masculin
- 1. Persoană împuternicită ca reprezentant diplomatic al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin. DEX '09 DEX '98 DLRM DN
- 2. Persoană care beneficiază de un credit. MDA2
etimologie:
- acredita DEX '09 MDA2 DEX '98 DN