8 definiții pentru aclamare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ACLAMÁRE, aclamări, s. f. Acțiunea de a aclama și rezultatul ei; aclamație, ovație. – V. aclama.
ACLAMÁRE, aclamări, s. f. Acțiunea de a aclama și rezultatul ei; aclamație, ovație. – V. aclama.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
aclamare sf [At: MAIORESCU, D. I, 8 / Pl: ~mări / E: aclama] 1-3 Manifestare a aprobării, simpatiei sau entuziasmului prin urale sau aplauze Si:aclamat1, aplaudare, ovaționare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACLAMÁRE, aclamări, s. f. Acțiunea de a aclama; aclamație, ovație.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACLAMÁRE, aclamări, s. f. Acțiunea de a aclama; aclamație, ovație.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ACLAMÁRE s.f. Acțiunea de a aclama; aclamație. [< aclama].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*aclamațiúne f. (lat. ac-clamátio, -ónis). Acțiunea de a aclama, strigăt de aprobare unánimă. Mod de a vota fără scrutin în adunărĭ: lege votată pin aclamațiunĭ. – Și -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
aclamáre (a-cla-) s. f., g.-d. art. aclamắrii; pl. aclamắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aclamáre s. f. (sil. -cla-) → clamare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: a-cla-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
aclamare, aclamărisubstantiv feminin
-
- 1.1. Manifestare a aprobării, simpatiei sau entuziasmului prin urale sau aplauze. MDA2sinonime: aclamat aplaudare ovaționare
-
etimologie:
- aclama DEX '09 MDA2 DEX '98 DN