O definitzie pentru aciurare
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
acĭuĭéz a acĭuĭá shi aciŭá v. tr. (lat. accéllo áre adapostesc in celula d. cella célula camarutza poĭata. Din accello vin formele fara l k acĭŭĭez ĭar din accellare vine acĭolez). Adapostesc. Rar. Odihnesc potolesc. V. refl. Un bordeĭ in care se aciŭa cum putea (Sadov. VR. 2 9 309) se acĭŭase acolo (Rebr. 2 61). In Vc. Arg. acĭolez shi acĭurez. In Trans. shi Olt. ma acĭuĭesc: ramas numaĭ cu casutza s’a acĭuit pe linga Paraschiva (Rebr. 2 35). V. olejesc 2.
Intrare: aciurare
aciurare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||