ACIDOFILÍE s.f. Însușirea de a fi acidofil; oxifilie. [Gen. -iei. / < fr. acidophilie].

ACIDOFILÍE s. f. însușirea de a fi acidofil; oxifilie. (< fr. acidophilie)

acidofilíe s. f., art. acidofilía, g.-d. art. acidofilíei

ACIDO- „acru, acid, acreală, aciditate”. ◊ L. acidus „acru” > fr. acido-, it. id., engl. id. > rom. acido-. □ ~butirometrie (v. butiro-, v. -metrie₁), s. f., metodă de dozare a materiei grase din lapte; ~fil (v. -fil₁), adj. 1. Care prezintă afinitate pentru coloranții acizi. 2. Care preferă solurile acide; ~filie (v. -filie₁), s. f., însușirea de a fi acidofil; sin. oxifilie; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante adaptate la solurile acide; ~gen (v. -gen₁), adj., care generează un acid; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a unui acid; ~id (v. -id), adj., cu calități asemănătoare unui acid; ~liză (v. -liză), s. f., operație prin care un acid înlocuiește un alt acid dintr-un ester; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru determinarea acidității unui lichid; sin. acidimetru; ~trof (v. -trof), adj. (despre un bazin acvatic) cu exponentul de hidrogen (pH-ul) sub 5.