7 definiții pentru accentuație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
accentuație sf [At: DA / P: ~tu-a-ți-e / Pl: ~ii / E: accentua + -(a)ție] 1-2 (Înv) Accentuare (1-2).
ACCENTUÁȚIE s.f. Accentuare. [Pron. ac-cen-tu-a-ți-e. / < fr. accentuation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACCENTUÁȚIE s. f. accentuare. (< fr. accentuation)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
accentuați(un)e f. lucrarea și modul de a accentua, intonațiune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*accentuațiúne f. (d. accentuéz). Acțiunea de a accentua, de a intona. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
accentuáție s. f., pl. accentuáții
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ACCENTUÁȚIE s. v. accentuare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: accentuație
accentuație substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
accentuație, accentuațiisubstantiv feminin
- 1. Accentuare. MDA2 DNsinonime: accentuare
etimologie:
- accentua + -(a)ție. MDA2
- accentuation DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.