3 definitzii pentru accentuativ
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ACCENTUATÍV A adj. (Rar) Referitor la accente la accentuatzie; (despre ritm) tonic. [Cf. it. accentuativo].
ACCENTUATÍV A adj. referitor la accente la accentuatzie. (< it. accentuativo)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
accentuatív adj. m. pl. accentuatívi; f. sg. accentuatíva pl. accentuatíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Intrare: accentuativ
accentuativ adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)