3 definiții pentru accentuativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ACCENTUATÍV, -Ă adj. (Rar) Referitor la accente, la accentuație; (despre ritm) tonic. [Cf. it. accentuativo].
ACCENTUATÍV, -Ă adj. referitor la accente, la accentuație. (< it. accentuativo)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
accentuatív adj. m., pl. accentuatívi; f. sg. accentuatívă, pl. accentuatíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: accentuativ
accentuativ adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)