acatíst sn [At: AXINTE URICARIUL ap. LET. II 158 / V: test ftist / A shi: acátist / Pl: ~e / E: vsl акатистъ ngr αϰαθίστος άμνος] 1 Imn religios ortodox mai ales in cinstea lui Dumnezeu a Fecioarei Maria shi a altor sfintzi care se canta stand in picioare. 2 Slujba religioasa ortodoxa la care se canta acatiste (1). 34 (Ie) A da ~ A cere preotului sa se roage lui Dumnezeu Fecioarei Maria sau altor sfintzi pentru o persoana sau pentru reushita unei actziuni. 5 Acatister.

ACATÍST acatiste s. n. Rugaciune bisericeasca. Dadu preotului bani sa citeasca un acatist pentru indepartarea dushmanilor. DUMITRIU N. 121. ◊ Expr. A da acatiste = a pune preotul sa rosteasca rugaciuni. ◊ (Fig.) Raminea lefter dar dadea acatiste k a scapat cuatit. PAS Z. I 152. Accentuat shi: acátist.

ACATÍST acatiste s. n. Slujba bisericeasca cuprinzand rugaciuni shi cantari in cinstea fecioarei Maria shi a unor sfintzi. ◊ Expr. A da acatiste = a cere preotului sa rosteasca anumite rugaciuni. [Acc. shi: acátist] Slav (v. sl. akatistŭ <gr.).

ACATÍST ~e n. bis. Slujba bisericeasca in cinstea fecioarei Maria sau a altor sfintzi. ◊ A da ~e (sau un ~) a cere preotului sa se roage pentru realizarea unor dorintze. /<sl. akatistu

acatist n. 1. imn in onoarea sfintei Fecioare ce se canta in picioare; 2. ceeace se da preotului care face aceste rugaciuni: am sa dau acatiste pe la toate bisericile; 3. acatistier: acatistul Bunei Vestiri. [Gr. mod. AKÀTISTOS lit. neshezand acatistul citinduse in picioare].

acátist n. pl. e (ngr. shi vgr. akáthistos neashezat care nu shade in picioare. V. catizma). Bis. Imn bisericesc in timpu cintariĭ caruĭa se sta in picioare. Ceĭa ce se da preutuluĭ care cinta acest imn: am sa daŭ acatiste pe la toate bisericile dor mĭa ajuta Dumnezeŭ.

!acatist s. n. pl. acatiste

acatíst / acátist s. n. pl. acatíste / acátiste

acatíst s. n. pl. acatíste

acatist.

acátist (te) s. n. 1. Imn shi slujba bisericeasca ortodoxa in cinstea Fecioarei Maria sau a unor sfintzi. 2. Lista de nume date preotului spre a se ruga pentru persoanele inscrise pe ea. < Gr. ἀϰάϑιστος din ϰαϑίζω „a sta jos” cu α privativ deoarece este vorba de imnuri care se cinta stind in picioare. Der. acatistier s. n. (colectzie de imnuri).

acatist (Biz.) (< gr. ἀϰάθιστος ὔμνος < ἀ privativ + ϰαθίζω „a se asheza”) imn de lauda adresat Fecioarei Maria compus dupa unii de patriarhul Sergiu (m. 638) al Constantinopolului dupa unii de catre Roman Melodul intre 536556 completat de Andrei Criteanul (m. 726) iar dupa altzii adaugit shi introdus in cult de catre patriarhul Sergiu pe vremea imparatului Eraclie in urma biruintzei acestuia asupra armatelor persoavare. Format din 13 condace* shi 12 icoase* acest a. (numit al „Bunei Vestiri”) al carui prim condac incepe cu τῇ ὐπερμάχῳ στρτηγῷ („Aparatoarei Doamne”) este intrebuintzat de atunci in toate bis. ort. Denumirea de a. a fost atribuita apoi shi altor asemenea cantari consacrate lui Iisus shi unor sfintzi.

imnul acatist v. acatist.