7 definiții pentru abulică
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ABÚLIC, -Ă, abulici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de abulie. – Din fr. aboulique.
ABÚLIC, -Ă, abulici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de abulie. – Din fr. aboulique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
abúlic, ~ă smf, a [At: DEX2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr aboulique] 1-2 (Persoană) care suferă de abulie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ABULÍC, -Ă, abulici, -e, adj. (Uneori substantivat) (Persoană) care suferă de abulie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ABÚLIC, -Ă, abulici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care suferă de abulie. – Fr. aboulique.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ABÚLIC, -Ă adj., s.m. și f. (Bolnav) care suferă de abulie. [< fr. aboulique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
abúlic, -ă adj., s. m. f. (suferind) de abulie. (< fr. aboulique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
abúlic adj. m., s. m., pl. abúlici; adj. f., s. f. abúlică, pl. abúlice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
abulic, abulicisubstantiv masculin abulică, abulicesubstantiv feminin abulic, abulicăadjectiv
- 1. (Persoană) care suferă de abulie. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- aboulique DEX '09 MDA2 DEX '98 DN