19 definiții pentru abstracție / abstracțiune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABSTRÁCȚIE, abstracții, s. f. Abstractizare; (concr.) lucru abstract. ◊ Expr. A face abstracție de... = a nu lua în considerare; a ignora. [Var.: abstracțiúne s. f.] – Din fr. abstraction, lat. abstractio, -onis.

ABSTRÁCȚIE, abstracții, s. f. Abstractizare; (concr.) lucru abstract. ◊ Expr. A face abstracție de... = a nu lua în considerare; a ignora. [Var.: abstracțiúne s. f.] – Din fr. abstraction, lat. abstractio, -onis.

abstracție sf [At: MAIORESCU, D. I, 47 / V: (înv) ~țiune / Pl: ~ii / E: fr abstraction, lat abstractio, -onis] 1 Operație a gândirii prin care se desprind și se rețin unele dintre caracteristicile și relațiile esențiale ale obiectului cercetării. 2 (Ccr) Lucru abstract (1). 3 (Îe) A face ~ de ceva A nu lua în considerare Si: a ignora.

ABSTRÁCȚIE, abstracții, s. f. 1. Abstractizare. ◊ Expr. A face abstracție de... = a ignora, a lăsa la o parte, a nu lua în considerare. 2. Lucru abstract. Ce spui d-ta este o pură abstracție. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: abstracțiúne s. f.

ABSTRÁCȚIE, abstracții, s. f. Abstractizare; (concr.) lucru abstract. ◊ Expr. A face abstracție de... = a nu lua în considerare; a ignora. [Var.: abstracțiúne s. f.] – Fr. abstraction (lat. lit. abstractio, -onis).

ABSTRÁCȚIE s.f. (Fil.) Rezultatul procesului de abstractizare (noțiune, concept, categorie). ◊ A face abstracție de = a ignora, a nu lua în considerare. ♦ Lucru abstract. [Gen. -iei, var. abstracțiune s.f. / cf. fr. abstraction, germ. Abstraktion, lat. abstractio].

abstrácție s. f. 1. noțiune, idee rezultată din procesul de abstractizare. 2. abstractizare. ◊ a face ~ de = a nu lua în considerare. (< fr. abstraction, lat. abstractio)

abstrácție, abstracții s.f. Abstractizare; rezultatul abstractizării.

ABSTRÁCȚIE ~i f. Proces al gândirii constând din desprinderea, menținerea și generalizarea însușirilor esențiale ale unor obiecte sau fenomene. ◊ A face ~ de... a nu lua în considerare; a ignora. [G.-D. abstracției; Sil. abs-trac-ți-e] /<fr. abstraction, lat. abstractio, ~onis

ABSTRACȚIÚNE s. f. v. abstracție.

ABSTRACȚIÚNE s. f. v. abstracție.

ABSTRACȚIÚNE s. f. v. abstracție.

ABSTRACȚIÚNE s. f. v. abstracție.

abstracțiune sf vz abstracție

ABSTRACȚIÚNE s.f. v. abstracție.

abstracți(un)e f. 1. fapta de a abstrage și rezultatul ei: lucrul abstras, care n’are altă realitate decât în spiritul nostru: fac abstracțiune de, nu țin seamă de...; 2. operațiunea spiritului care separă ceeace este unit în realitate: ex. a considera coloarea unei flori în afară de forma sau de mirosul ei.

*abstracțiúne f. (lat. abstráctio, -ónis). f. Operațiunea pin care izolăm în minte lucruri unite: Descartes, făcînd abstracțiune de faimoasa sa sistemă a vîrtejurilor, a fost un mare filosof. Pl. Preocupațiunĭ, visărĭ: e în abstracțiunĭ continue. A face abstracțiune de ceva, a nu considera ceva. – Și -ácție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abstrácție (-ți-e) / (lucru abstract) abstracțiúne (-ți-u-) (dar numai: a face abstracție) s. f., art. abstrácția (-ți-a) / abstracțiúnea, g.-d. art. abstrácției / abstracțiúnii; pl. abstrácții / abstracțiúni, art. abstrácțiile (-ți-i-) / abstracțiúnile

abstrácție s. f. (sil. -ți-e; mf. abs-), art. abstrácția (sil. -ți-a), g.-d. art. abstrácției; pl. abstrácții, art. abstrácțiile (sil. -ți-i-)

abstracțiúne v. abstrácție

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ABSTRÁCȚIE s. abstractizare.

ABSTRACȚIE s. abstractizare.

Intrare: abstracție / abstracțiune
abstracție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abstracție
  • abstracția
plural
  • abstracții
  • abstracțiile
genitiv-dativ singular
  • abstracții
  • abstracției
plural
  • abstracții
  • abstracțiilor
vocativ singular
plural
abstracțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abstracțiune
  • abstracțiunea
plural
  • abstracțiuni
  • abstracțiunile
genitiv-dativ singular
  • abstracțiuni
  • abstracțiunii
plural
  • abstracțiuni
  • abstracțiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abstracție, abstracții / abstracțiune, abstracțiunisubstantiv feminin

  • 1. Operație a gândirii prin care se desprind și se rețin unele dintre caracteristicile și relațiile esențiale ale obiectului cercetării. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: abstractizare
    • 1.1. concretizat Lucru abstract. DEX '09 MDA2 DLRLC DN
      • format_quote Ce spui d-ta este o pură abstracție. DLRLC
    • chat_bubble A face abstracție de... = a nu lua în considerare. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: ignora
      • comentariu În expresie nu se folosește varianta abstracțiune. DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.