ABSÓRBTZIE absorbtzii s. f. 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid incorporeaza prin difuzie din afara o substantza oarecare. ♦ Micshorare sau anulare a intensitatzii unei radiatzii care trece printrun corp. ♦ Fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a retzine filtra etc. razele de lumina care dauneaza ochiului. 2. Proces de patrundere a apei a substantzelor minerale shi organice precum shi a gazelor in celulele organismului. ◊ Absorbtzie intestinala = patrunderea in sange shi in limfa a produshilor rezultatzi din digestia alimentelor. 3. Incrucishare repetata a unei rase perfectzionate cu una ameliorata in scopul imbunatatzirii radicale a acesteia. [Var: absorbtziune s. f.] Din fr. absorption lat. absorptio onis.

absorbtzie sf [At: DEX² / V: ~iune / Pl: ~i / E: fr absorption lat absortio onis] 1 Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid incorporeaza prin difuzie din afara o substantza oarecare. 23 Micshorare (sau anulare) a intensitatzii unei radiatzii care cade pe un corp. 4 Fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a retzine filtra etc. razele de lumina care dauneaza ochilor. 5 Proces de patrundere a apei a substantzelor minerale shi organice precum shi a gazelor in celulele organismului. 6 (Is) ~ intestinala Patrunderea in sange shi in limfa a produshilor rezultatzi din digestia alimentelor. 7 Incrucishare repetata a unei rase perfectzionate cu una ameliorata in scopul imbunatatzirii radicale a acesteia.

ABSÓRBTZIE absorbtzii s. f. 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid incorporeaza prin difuzie din afara o substantza oarecare. ♦ Micshorare sau anulare a intensitatzii unei radiatzii care cade pe un corp. ♦ Fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a retzine filtra etc. razele de lumina care dauneaza ochiului. 2. Proces de patrundere a apei a substantzelor minerale shi organice precum shi a gazelor in celulele organismului. ◊ Absorbtzie intestinala = patrunderea in sange shi in limfa a produshilor rezultatzi din digestia alimentelor. 3. Incrucishare repetata a unei rase perfectzionate cu una ameliorata in scopul imbunatatzirii radicale a acesteia. [Var.: absorbtziúne s. f.] Din fr. absorption lat. absorptio onis.

ABSÓRBTZIE absorbtzii s. f. Fenomen fizic constind in incorporarea unor mici particule ale unui corp lichid sau gazos in spatziile goale ale unui corp solid; absorbire. Absorbtzia apei de catre sol. ♦ Extragere aspirare. La unele sectzii ale atelierelor... sau facut instalatzii moderne de absorbtzie a gazelor toxice. SCINTEIA 1953 nr. 2574. Pronuntzat: tzie.

ABSÓRBTZIE absorbtzii s. f. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid incorporeaza din afara o substantza oarecare. ♦ Extragere aspirare. ♦ Fenomen de micshorare (sau de anulare) a intensitatzii radiatziei care cade pe un corp. Fr. absorption (lat. lit. absorptio onis).

ABSÓRBTZIE s.f. 1. Fenomen prin care un lichid sau un solid incorporeaza din afara o substantza oarecare; absorbire. ♦ Extragere aspirare. 2. Pierdere de energie a unei radiatzii care trece printrun corp. 3. Incrucishare a unei rase perfectzionate cu una neameliorata. [Var. absorbtziune s.f. / cf. fr. absorption lat. absorptio].

absórbtzie s. f. 1. incorporare a unei substantze oarecare de catre un corp lichid sau solid de catre celule tzesuturi sau organe. 2. mishcare a intensitatzii unei radiatzii care trece printrun corp datorita pierderii de energie. 3. incrucishare a unei rase perfectzionate cu una neameliorata. 4. (ec.) fuziune de intreprinderi sau de societatzi in beneficiul uneia dintre ele. 5. (jur.) drept al unei instantze superioare de a lua din competentza instantzelor inferioare o cauza in curs de judecare. (< fr. absorption lat. absorptio)

absórbtzie absorbtzii s.f. Fenomen prin care un lichid sau un solid incorporeaza din afara o substantza.

ABSÓRBTZIE ~i f. Fenomen prin care un corp solid sau lichid incorporeaza o substantza oarecare din afara; absorbire. [G.D. absorbtziei; Sil. sorbtzie] /<fr. absorption lat. absorptio ~onis

absorbtziune sf vz absorbtzie

ABSORBTZIÚNE s.f. v. absorbtzie.

absorptziune f. 1. lucrarea de a absorbi shi rezultatul ei; 2. Fiziol. functziune a nutritziunii: trecerea alimentelor in sange.

*absorptziúne f. (lat. absórptio ónis). Actziunea de a absorbi: animalele shi plantele cresc pin absorptziune. SHi absórtzie.

absórbtzie (incorporare) (sorbtzie) s. f. art. absórbtzia (tzia) g.d. art. absórbtziei; pl. absórbtzii art. absórbtziile (tzii)

absórbtzie s. f. → sorbtzie

absorbtzie

ABSÓRBTZIE s. incorporare resorbtzie (inv.) sorbire.

ABSORBTZIE s. incorporare resorbtzie (inv.) sorbire. (Fenomenul de ~.)

Absorbtzie ≠ desorbtzie