11 definitzii pentru absolvire
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relatzionale (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ABSOLVÍRE absolviri s. f. Actziunea de a absolvi shi rezultatul ei; absolventza. V. absolvi.
ABSOLVÍRE absolviri s. f. Actziunea de a absolvi shi rezultatul ei; absolventza. V. absolvi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
absolvire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: absolvi] 1 Terminare (a unui an shcolar) a unui ciclu (sau o forma de invatzamant) Si: absolvit1 (13). 2 Iertare de pacate Si: absolvit1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ABSOLVÍRE s. f. Actziunea de a absolvi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ABSOLVÍRE s. f. Actziunea de a absolvi.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
ABSOLVÍRE s.f. Actziunea de a absolvi shi rezultatul ei; absolventza. [< absolvi].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
absolvire f. terminarea studiilor.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
absolvíre s. f. g.d. art. absolvírii; pl. absolvíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
absolvíre s. f. → solvire
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
absolv solva 3 vire inf. s.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
ABSOLVÍRE s. 1. absolventza ispravire terminare. (~ unei shcoli.) 2. crutzare iertare scutire. (~ de o obligatzie.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
ABSOLVIRE s. 1. absolventza ispravire terminare. (~ unei shcoli.) 2. crutzare iertare scutire. (~ de o pedeapsa de o obligatzie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
absolvire, absolvirisubstantiv feminin
- 1. Actziunea de a absolvi shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: absolventza
etimologie:
- absolvi DEX '09 MDA2 DEX '98 DN