11 definitzii pentru absolventza
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relatzionale (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ABSOLVÉNTZA absolventze s. f. Terminare a unui ciclu sau a unei forme de invatzamant; absolvire. Din absolvent.
ABSOLVÉNTZA absolventze s. f. Terminare a unui ciclu sau a unei forme de invatzamant; absolvire. Din absolvent.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
absolventza sf [At: DEX2 / Pl: ~tze / E: absolvent] Terminare a unui ciclu sau a unei forme de invatzamant Si: absolvire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ABSOLVÉNTZA S. f. Terminarea unui ciclu de invatzamint dupa care urmeaza examenele pentru primirea diplomei; absolvire. Certificat de absolventza.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ABSOLVÉNTZA s. f. Terminare a unui ciclu de invatzamant (dupa care urmeaza examenele pentru primirea diplomei); absolvire. Din absolvent.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
ABSOLVÉNTZA s.f. Terminare a unei forme de invatzamant; absolvire. [< absolvent].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
absolvéntza s. f. absolvire (1). (< absolvent + entza)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de tavi
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
absolvéntza s. f. g.d. art. absolvéntzei; pl. absolvéntze
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
absolvéntza s. f. pl. absolvéntze
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
absolventza tze.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
ABSOLVÉNTZA s. v. absolvire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
ABSOLVENTZA s. absolvire ispravire terminare. (Dupa ~ unei shcoli.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
absolventza, absolventzesubstantiv feminin
- 1. Terminare a unui ciclu sau a unei forme de invatzamant. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
- Certificat de absolventza. DLRLC
-
etimologie:
- absolvent DEX '09 MDA2 DEX '98 DN