optziuni
  • info

13 definitzii pentru absolvent

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ABSOLVÉNT A absolventzi te s. m. shi f. Persoana care a terminat un ciclu sau o forma de invatzamant. Din germ. Absolvent lat. absolvens ntis.

ABSOLVÉNT A absolventzi te s. m. shi f. Persoana care a terminat un ciclu sau o forma de invatzamant. Din germ. Absolvent lat. absolvens ntis.

absolvént ~a smf [At: DA / Pl: ~ntzi ~e / E: lat absolvens ntis] 1 Persoana care a terminat (un an shcolar sau) un ciclu (ori o forma de invatzamant). 2 (Pre) Absolvent (1) fara diploma.

ABSOLVÉNT A absolventzi te s. m. shi f. Persoana care a terminat un ciclu de invatzamint. Comitetele de partid sint datoare de a controla felul cum sint folositzi in munca absolventzii universitatzilor shi shcolilor de partid shi de a urmari creshterea lor. REZ. HOT. I 266.

ABSOLVÉNT A absolventzi te s. m. shi f. Persoana care a terminat un ciclu anumit de invatzamant. Germ. Absolvent (lat. lit. absolvens ntis).

ABSOLVÉNT A s.m. shi f. Cel care a absolvit o forma de invatzamant. [< germ. Absolvent cf. lat. absolvens].

absolvént a s. m. f. cel care a absolvit o forma de invatzamant. (< germ. Absolvent lat. absolvens)

absolvént a absolventzi e s.m. shi f. Persoana care a terminat un an shcolar un ciclu sau o forma de invatzamint.

ABSOLVÉNT ~ta (~tzi ~te) m. shi f: Persoana care a absolvit o forma de invatzamant. /<germ. Absolvent lat. absolvens ~ntis

absolvent m. cel ce a terminat cursul unei shcoli fara a lua diploma: absolvent al conservatorului.

*absolvént a adj. shi s. (lat. absólvens éntis. V. solvent). Care a absolvat o shcoala: absolvent in teologie (Pe la 1848 se zicea teolog absolut!).

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

absolvént s. m. pl. absolvéntzi

absolvént s. m. pl. absolvéntzi

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

absolvent a absolventzi te s. m. s. f. infractor cu o singura condamnare la activ

Intrare: absolvent
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • absolvent
  • absolventul
  • absolventu‑
plural
  • absolventzi
  • absolventzii
genitiv-dativ singular
  • absolvent
  • absolventului
plural
  • absolventzi
  • absolventzilor
vocativ singular
  • absolventule
  • absolvente
plural
  • absolventzilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

absolvent, absolventzisubstantiv masculin
absolventa, absolventesubstantiv feminin

  • 1. Persoana care a terminat un ciclu sau o forma de invatzamant. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Comitetele de partid sint datoare de a controla felul cum sint folositzi in munca absolventzii universitatzilor shi shcolilor de partid shi de a urmari creshterea lor. REZ. HOT. I 266. DLRLC
  • 2. Absolvent fara diploma. MDA2
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.