optziuni
  • info

9 definitzii pentru absolutiza

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ABSOLUTIZÁ absolutizez vb. I. Tranz. A atribui in mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absoluta prin ignorarea caracterului relativ conditzionat limitat de celelalte laturi sau insushiri ale faptului sau ideii respective; a considera in mod greshit o latura a unui lucru k o entitate de sine statatoare rupando de ansamblul careia i apartzine. Absolut + suf. iza.

absolutiza vt [At: DEX2 / Pzi: ~zez / E: absolut + iza] 1 A atribui in mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absoluta prin ignorarea caracterului relativ conditzionat limitat de celelalte laturi sau insushiri ale faptului sau idei respective. 2 A considera in mod greshit o latura a unui lucru k o entitate de sine statatoare rupando de complexul careia i apartzine.

ABSOLUTIZÁ absolutizez vb. I. Tranz. A atribui in mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absoluta prin ignorarea caracterului relativ conditzionat limitat de celelalte laturi sau insushiri ale faptului sau ideii respective; a considera in mod greshit o latura a unui lucru k o entitate de sine statatoare rupando de complexul careia i apartzine. Absolut + suf. iza.

ABSOLUTIZÁ vb. I. tr. A da un caracter absolut; a rupe o latura a unui lucru din complexul caruia apartzine shi a o considera k o entitate de sine statatoare. [Dupa rus. absolutizirovati].

absolutizá vb. tr. a atribui unui fapt unei idei o valoare absoluta. (< fr. absolutiser)

absolutizá absolutizez vb. I. Tr. A socoti ceva k absolut ignorind caracterul sau relativ limitat.

A ABSOLUTIZÁ ~éz tranz. A da caracter absolut; a considera (ceva) k absolut. /absolut + suf. ~iza

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

absolutizá (a ~) vb. ind. prez. 3 absolutizeáza

absolutizá vb. ind. prez. 1 sg. absolutizéz 3 sg. shi pl. absolutizeáza

Intrare: absolutiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • absolutiza
  • absolutizare
  • absolutizat
  • absolutizatu‑
  • absolutizand
  • absolutizandu‑
 singular plural
  • absolutizeaza
  • absolutizatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • absolutizez
 (sa)
  • absolutizez
  • absolutizam
  • absolutizai
  • absolutizasem
a II-a (tu)
  • absolutizezi
 (sa)
  • absolutizezi
  • absolutizai
  • absolutizashi
  • absolutizaseshi
a III-a (el, ea)
  • absolutizeaza
 (sa)
  • absolutizeze
  • absolutiza
  • absolutiza
  • absolutizase
plural I (noi)
  • absolutizam
 (sa)
  • absolutizam
  • absolutizam
  • absolutizaram
  • absolutizaseram
  • absolutizasem
a II-a (voi)
  • absolutizatzi
 (sa)
  • absolutizatzi
  • absolutizatzi
  • absolutizaratzi
  • absolutizaseratzi
  • absolutizasetzi
a III-a (ei, ele)
  • absolutizeaza
 (sa)
  • absolutizeze
  • absolutizau
  • absolutizara
  • absolutizasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

absolutiza, absolutizezverb

  • 1. A atribui in mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absoluta prin ignorarea caracterului relativ conditzionat limitat de celelalte laturi sau insushiri ale faptului sau ideii respective; a considera in mod greshit o latura a unui lucru k o entitate de sine statatoare rupando de ansamblul careia i apartzine. DEX '09 MDA2 DN
etimologie:
  • Absolut + sufix iza. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.