abscisa sf [At: MAIORESCU L. 173 / Pl: ~se / E: fr abscise lat abscissa (linea)] (Mat) 1 Coordonata carteziana orizontala care serveshte la stabilirea pozitziei unui punct in plan sau in spatziu. 2 Distantza pe o axa orientata de la origine la un punct fix.

ABSCÍSA abscise s. f. (Mat.) Segment orizontal de linie de la punctul intretaierii axelor coordonate pina la punctul cautat al ordonatei.

ABSCÍSA abscise s. f. Simbol care indica lungimea shi sensul segmentului cuprins intre un punct fix al unei drepte shi un punct dat de pe dreapta. Fr. abscisse (lat. lit. abscissa [linea]).

ABSCÍSA s.f. (Mat.) Numar prin care se determina pozitzia unui punct pe o dreapta orizontala care face parte dintrun sistem de coordonate; coordonata respectiva. [Pron. scisa pl. se. / < fr. abscisse cf. lat. abscissa parte taiata portziune].

abscísa s. f. 1. (mat.) numar real care indica pe o axa lungimea shi sensul segmentului cuprins intre originea axei shi un punct dat determinand pozitzia acestuia. 2. prima coordonata carteziana (orizontala) a unui punct. (< fr. abscisse lat. /linea/ abscissa)

abscísa abscise s.f. Una dintre coordonatele carteziene care alaturi de ordonata serveshte la stabilirea pozitziei unui punct in plan sau in spatziu.

ABSCÍSA ~e f. Una dintre cele doua linii care servesc la fixarea pozitziei unui punct pe un plan sau in spatziu cealalta numinduse ordonata. [Sil. absci] /<fr. abscisse lat. abscissa

*abscísa f. pl. e (lat. abscíssus despartzit. V. scisiune). Geom. Una din cele doŭa coordinate rectiliniĭ (cea orizontala) care serveshte la determinarea unuĭ punct al unei curbe plane. Fals iza.

abscísa s. f. g.d. art. abscísei; pl. abscíse

abscísa s. f. g.d. art. abscísei; pl. abscíse

abscisa (pr. sci)