3 definitzii pentru abrogativ
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ABROGATÍV A adj. Care urmareshte abrogarea (a ceva). [< fr. abrogatif].
abrogatív a adj. care abroga. (< fr. abrogatif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de tavi
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
abrogatív adj. m. pl. abrogatívi; f. sg. abrogatíva pl. abrogatíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Intrare: abrogativ
abrogativ adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)