ABRÁSH A abrashi e adj. (Pop.) 1. (Despre cai) Naravash; (despre oameni) rau violent. 2. (Despre actziunile omului) Fara niciun rezultat; neizbutit nereushit. ◊ Expr. A ieshi abrash = a nu izbuti. [Var.: iabrásh a adj.] Din tc. abrash.

abrash ~a a [At: HEM 1800 / Pl: ~i ~e / V: (reg) ibrash / E: tc abraş] 1 (Dom) Care are parul de culoare deschisa Si: blond balai balan. 2 (Dasc) Care are o pata alba (mai ales sub coada). 3 (Dom) Care se manifesta cu rautate cu violentza Si: rau violent. 4 (Dasc) Greu de stapanit Si: naravash. 5 (Ie) A ieshi (ceva) ~ A nu izbuti.

ABRÁSH A abrashi e adj. 1. (Reg.; despre cai) Naravash; (despre oameni) rau violent. 2. (Despre actziunile omului) fara nici un rezultat; neizbutit nereushit. ◊ Expr. A ieshi abrash = a nu izbuti. [Var.: iabrásh a] Din tc. abrash.

ABRÁSH A abrashi e adj. 1. (Despre cai) Naravash; (despre oameni) rau violent. 2. (Rar despre actziuni sau intreprinderi personale) Fara nici un rezultat; neizbutit. Planurile cele mai bine intemeiate ramin... adesea... abrashe. ALECSANDRI T. 791. ◊ Expr. A ieshi abrash = a nu izbuti a suporta o infringere un eshec. Dumnealui banul Vulpe... il cunoashtetzi? Iatal! privitzil bine... Ashai cashi poarta numelen fatza?... Sau gudurat pe linga romini doar ia inshela dupa obicei; dar ieshind abrash a luat in sfirshit calea lungi shi sucita a giudecatzii. ALECSANDRI T. 1439. Varianta: iabrásh a (PAS Z. III 16) adj.

ABRÁSH A abrashi e adj. 1. (Despre cai) Naravash; (despre oameni) rau violent. 2. (Despre actziunile omului) Fara nici un rezultat; neizbutit. ◊ Expr. A ieshi abrash = a nu izbuti. [Var.: iabrásh a adj.] Tc. abrash.

abrásh a abrashi e adj. (Despre cai) Naravash; (despre oameni) rau violent.

abrash a. 1. cal cu o pata alba sub coada; 2. fig. de piaza rea nenorocos: planurile cele mai bine intemeiate raman adesea abrashe AL. [Turc. ABRASH; sensul figurat rezulta din superstitziunea populara relativa la caii abrashi].

*abrásh (est) shi ĭabrásh (vest) a adj. (turc. abraş d. ar. ebreş breaz adica „insemnat suspect”). Patat pe supt pintece orĭ pe supt coada shi decĭ urit: cal abrash. Azi. Fig. Raŭ veninos afurisit: om abrash. Adv. S’a purtat abrash

iabrash ~a a vz abrash

ibrash ~a a vz abrash

ĭabrásh V. abrash.

abrásh (abrash) adj. m. pl. abráshi; f. abrásha art. abrásha pl. abráshe

abrásh adj. m. (sil. brash) pl. abráshi; f. sg. abrásha pl. abráshe

abrash sha.

IABRÁSH adj. v. nabadaios naravash naravit.

iabrash adj. v. NABADAIOS. NARAVASH. NARAVIT.

abrásh (abráshe) adj. 1. (Despre cai) Cu capul cu pete albe. 2. Nefericit nepotrivit nereushit. 3. Violent naravash. Mr. abrasheu (impertinent). < Tc. (arab.) abrash (SHeineanu II 7; Lokotsch 9); cf. alb. abraš (Meyer 2) bg. abraš „stropit patat”.