7 definiții pentru abnorm
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ABNÓRM, -Ă, abnormi, -e, adj. (Rar) Anormal, neobișnuit. – Din germ. abnorm.
ABNÓRM, -Ă, abnormi, -e, adj. (Rar) Anormal, neobișnuit. – Din germ. abnorm.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
abnorm, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: ger abnorm] 1 (Rar) Anormal. 2 Neobișnuit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
abnórm, -ă adj. (înv.) Anormal, neobișnuit. Cazuri ciudate în care cererile chiar abnorme ale bolnavilor sunt în stare să înlăture boala (EMIN.). • pl. -i, -e. /<germ. abnorm, lat. abnormis, -e.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
ABNÓRM, -Ă adj. (Rar) Anormal, neobișnuit. [Cf. germ. abnorm < lat. abnormis].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
abnórm, -ă adj. anormal, neobișnuit. (< germ. abnorm, lat. abnormis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
abnórm (rar) adj. m., pl. abnórmi; f. abnórmă, pl. abnórme
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
abnórm adj. m., pl. abnórmi; f. sg. abnórmă, pl. abnórme
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
abnorm, abnormăadjectiv
- 1. Anormal, neobișnuit. DEX '09 MDA2 DEX '98 DNsinonime: anormal neobișnuit
etimologie:
- abnorm DEX '09 MDA2 DEX '98 DN