abnegatzie sf [At: NEGRUZZI S. I 289 / P: ~tzie / Pl: ~i / V: ~tziune / E: lat abnegatio fr abnégation] 1 Devotament (dus pana la sacrificiu). 2 Sacrificiu voluntar Vz abandonare renuntzare.

abnegátzie s.f. 1 Atitudinea persoanei care renuntza la dorintzele interesele personale in favoarea altcuiva. Abnegatzie de sine pentru a se consacra sotzului... copiilor ei (EMIN.). 2 Devotament (dus pana la sacrificiu de sine) pentru motive superioare de ordin religios social etc.; atitudine de profund atashament fatza de o cauza un tzel etc. (shi hotararea neclintita de a le servi in orice imprejurare). Abnegatziune patriotica (MAIOR.). • g.d. iei. shi (inv.) abnegatziune s.f. / <fr. abnégation it. abnegazione lat. abnegatio onis.

ABNEGÁTZIE s. f. Devotament dus pina la sacrificiu. Dea lungul celor peste 30 de ani de existentza partidul nostru a dovedit prin fapte k nu cunoashte interese mai inalte decit interesele poporului muncitor k el slujeshte cu abnegatzie mareatza cauza a eliberarii oamenilor muncii de sub jugul exploatarii shi asupririi. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 697. Cit imi place in orele mele de izolare sami aduc aminte de unii din oamenii cu cari am trait alaturi pe cari iam vazut luptind cu abnegatzie shi curaj pentru redobindirea drepturilor tzarii shi pentru libertate! GHICA S. A. 44. Pronuntzat: tzie.

ABNEGÁTZIE s. f. Devotament (dus pana la sacrificiu). Fr. abnégation (lat. lit. abnegatio onis).

ABNEGÁTZIE s.f. Devotament extrem. ♦ Renuntzare sacrificiu voluntar. [Var. abnegatziune s.f. / < fr. abnégation cf. lat. abnegatio].

abnegatzíe s. f. devotament dus pana la sacrificiu. (< fr. abnégation lat. abnegatio)

abnegátzie s.f. Devotament (dus pina la sacrificiu).

ABNEGÁTZIE f. 1) Devotament pana la jertfire de sine fatza de o cauza sau de o persoana. 2) Sacrificiu voluntar; renuntzare voluntara la ceva scump. [G.D. abnegatziei; Sil. tzie] /<fr. abnégation lat. abnegatio ~onis

abnegatziune sf vz abnegatzie

ABNEGATZIÚNE s.f. v. abnegatzie.

abnegatzi(un)e f. lepadare de bunavoie dela foloase materiale.

*abnegatziúne f. (lat. abnegátio ónis). Renuntzare la orĭce avantaj orĭ deshertaciune (lepadare de sine). SHi átzie.

abnegátzie (tzie) s. f. art. abnegátzia (tzia) g.d. abnegátzii art. abnegátziei

abnegátzie s. f. → negatzie

abnegatzie

ABNEGÁTZIE s. v. devotament.

ABNEGATZIE s. daruire devotament (inv.) devotare sadacat. (A manifesta ~ fatza de cineva.)

abnegátzie (abnegátzii) s. f. Devotament. Var. abnegare. < Fr. abnégation. Der. sa format pe baza unui model verbal a abnega care nu se foloseshte.

abnegatzie nu inseamna „sirguintza” nici „bunavointza” ci „parasirea propriilor interese pentru a le satisface pe ale altora” (in latineshte abnegatio insemna „tagaduire”; intzelesul actual a aparut in frantzuzescul abnégation).