2 definiții pentru abjurător
Explicative DEX
abjurătór, -oáre adj. Care se referă la abjurație. • pl. -ori, -oare. /<fr. abjuratoire.
Ortografice DOOM
abjuratór adj. m., pl. abjuratóri; f. sg. și pl. abjuratoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: abjurător
abjurător adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)