6 definiții pentru abjurație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
abjuráție s. f. Abjurare. • pl. -ii. g.-d. -iei. / < fr. abjuration.
ABJURÁȚIE s.f. Abjurare. [Cf. fr. abjuration, lat. abiuratio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
abjuráție s. f. abjurare. (< fr. abjuration, lat. abiuratio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
*abjurațiúne f. (lat. abjurátio, -ónis). Acțiunea de a abjura. – Și -áție, dar ob. -are.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
abjuráție s. f., g.-d. art. abjuráției; pl. abjuráții
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ABJURÁȚIE s. v. abjurare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: abjurație
abjurație substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||