6 definitzii pentru abjudecare
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ABJUDECÁRE abjudecari s. f. Actziunea de a abjudeca shi rezultatul ei. V. abjudeca.
ABJUDECÁRE abjudecari s. f. Actziunea de a abjudeca shi rezultatul ei. V. abjudeca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
abjudecare sf [At: DEX2 / Pl: ~cari / E: abjudeca] Anularea suspendarea (unui titlu a unui drept etc.) printro hotarare judecatoreasca.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
abjudecáre s.f. (jur.) Actziunea de a abjudeca shi rezultatul ei; anulare suspendare printro hotarare judecatoreasca a unor titluri de proprietate a unor drepturi etc. • pl. ari. /v. abjudeca.
- sursa: DEXI (2007)
- adaugata de CristinaDianaN
- actziuni
ABJUDECÁRE s.f. Actziunea de a abjudeca. ♦ Suspendare anulare (a unui drept a unui titlu etc.) printro sentintza judecatoreasca. [< abjudeca].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
abjudecáre (anulare) s. f. g.d. art. abjudecắrii; pl. abjudecắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
abjudecáre s. f. → judecare
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
abjudecare, abjudecarisubstantiv feminin
- 1. Actziunea de a abjudeca shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Suspendare anulare (a unui drept a unui titlu etc.) printro sentintza judecatoreasca. MDA2 DN
-
etimologie:
- abjudeca DEX '09 MDA2 DEX '98 DN