optziuni
  • info

9 definitzii pentru abiogen

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ABIOGÉN A abiogeni e adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viatza; (despre procese) care are loc care se petrece fara participarea materiei vii. [Pr.: bio] Din fr. abiogène.

ABIOGÉN A abiogeni e adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viatza; (despre procese) care are loc care se petrece fara participarea materiei vii. [Pr.: bio] Din fr. abiogène.

abiogen ~a a [At: DEX2 / P: ~bio~ / Pl: ~i ~e / E: fr abiogène] 1 (Blg; d. mediu) Care este lipsit de viatza. 2 (D. procese) Care are loc fara participarea materiei vii.

abiogén a adj. (biol.; despre medii) Care este lipsit de viatza. ♦ (biochim.; despre procese) Care are loc se petrece in absentza materiei vii pe cale anorganica. • sil. bio. pl. i e. / < fr. abiogène.

ABIOGÉN A abiogeni e adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viatza; (despre procese) care are loc se petrece fara participarea materiei vii. [Pr.: bio] Din fr. abiogène.

abiogén a adj. in absentza materiei vii. (din fr. abiogène)

ABIOGÉN ~a (~i ~e) Care nu este de origine organica. /<fr. abiogéne

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

abiogén (bio) adj. m. pl. abiogéni; f. abiogéna pl. abiogéne

abiogén adj. m. pl. abiogéni; f. sg. abiogéna pl. abiogéne

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

ABIO „lipsa vietzii stare anorganica”. ◊ gr. abios „fara viatza” > fr. abio germ. id. engl. id. > rom. abio. □ ~gen (v. gen1) adj. rezultat din substantze minerale sau anorganice; ~geneza (v. geneza) s. f. conceptzie materialista naiva care explica aparitzia vietzii in mod spontan din materie anorganica; sin. abiogenie arhigeneza arhigonie; ~genie (v. genie1) s. f. abiogeneza*; ~logie (v. logie1) s. f. disciplina care studiaza elementele anorganice; ~trofie (v. trofie) s. f. proces degenerativ al celulelor vii.

Intrare: abiogen
abiogen adjectiv
  • silabatzie: a-bi-o-gen info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abiogen
  • abiogenul
  • abiogenu‑
  • abiogena
  • abiogena
plural
  • abiogeni
  • abiogenii
  • abiogene
  • abiogenele
genitiv-dativ singular
  • abiogen
  • abiogenului
  • abiogene
  • abiogenei
plural
  • abiogeni
  • abiogenilor
  • abiogene
  • abiogenelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

abiogen, abiogenaadjectiv

  • 1. biologie (Despre medii) Care este lipsit de viatza. DEX '09 MDA2
  • 2. biologie (Despre procese) Care are loc care se petrece fara participarea materiei vii. DEX '09 MDA2 MDN '00
  • 3. Care nu este de origine organica. NODEX DETS
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.