2 definitzii pentru abilitat
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
abilitát a adj. Caruia i sa conferit un grad o imputernicire oficiala. • pl. tzi te. /v. abilita.
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
abilitát adj. m. pl. abilitátzi; f. sg. abilitáta pl. abilitáte
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Intrare: abilitat
abilitat adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:
abilitat, abilitataadjectiv
- 1. Caruia i sa conferit un grad o imputernicire oficiala. DEXI
etimologie:
- abilita
Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.