ABERÁTZIE aberatzii s. f. 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect. 2. Defectziune a unui sistem optic care duce la obtzinerea unor imagini neclare deformate etc. ◊ Aberatzie vizuala = astigmatism. Aberatzia luminii = variatzia aparenta a pozitziei unui astru pe cer datorita mishcarii Pamantului in jurul Soarelui in jurul axei proprii shi faptului k lumina se propaga cu viteza finita. 3. Ceea ce este inadmisibil absurd; absurditate ineptzie prostie. Din fr. aberration lat. aberratio.

aberatzie sf [At: MAIORESCU D. I 515 / V: (inv) ~iune / Pl: ~i / E: fr aberration lat aberratio] 13 Abatere de la ceea ce este normal corect sau moral. 45 (Pex) Fapta absurda inadmisibila Si: absurditate ineptzie prostie stupiditate. 6 (Is) ~ vizuala Astigmatism. 7 (Ast; is) ~a luminii Variatzie aparenta a pozitziei unui astru pe cer k urmare a mishcarii Pamantului in jurul Soarelui shi a vitezei finite de propagare a luminii.

aberátzie s.f. 1 Abatere de la ceea ce este normal sau corect. 2 (fiz.) Refractzia inegala a razelor de lumina care strabat o lentila avand k efect deformarea imaginii obiectului privit prin aceasta lentila. ◊ Aberatzie cromatica = descompunerea luminii shi vizualizarea culorilor proprii fiecarei lungimi de unda in jurul unui obiect privit printro lentila simpla determinand formarea de irizatzii pe marginea imaginilor. 3 (genet.) Aberatzie cromozomiala (sau genetica) = abatere de la numarul sau de la structura normala a cromozomilor care afecteaza baza ereditara in timpul diviziunii celulare provocand mutatzii care dau nashtere unor forme biologice noi. 4 (psih.) Aberatzie mentala = deviere partziala sau totala a activitatzilor mentale fatza de normal. 5 (astron.) Unghi format de directzia adevarata shi de cea aparenta din care este vazut un astru de pe Pamant. 6 Ceea ce este inadmisibil absurd; absurditate. Ceea ce spui tu e o aberatzie. • pl. i. g.d. iei. shi (inv.) aberatziúne s.f. / <fr. aberration lat. aberrātio ōnis <aberrāre „a se abate; a se rataci”.

ABERÁTZIE aberatzii s. f. 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect. 2. Defectziune a unui sistem optic care duce la obtzinerea unor imagini neclare deformate etc. ◊ Aberatzie vizuala = astigmatism (2). Aberatzia luminii = variatzia aparenta a pozitziei unui astru pe cer datorita mishcarii Pamantului in jurul Soarelui shi faptului k lumina se propaga cu viteza finita. 3. Ceea ce este inadmisibil absurd; absurditate ineptzie prostie. Din fr. aberration lat. aberratio.

ABERÁTZIE aberatzii s. f. 1. Abatere de la normal; ratacire. V. absurditate. [Folosirea energiei atomice k instrument de distrugere] nui o aberatzie care degradeaza shtiintza munca cultura civilizatzia omul omenirea? O aberatzie care omul shi omenirea no vor ingadui! CONTEMPORANUL S. II 1952 nr. 50 15. 2. Imagine deformata (in forma unei pete luminoase) care o da o oglinda sau o lentila. Pronuntzat: tzie.

ABERÁTZIE aberatzii s. f. 1. Abatere de la normal. 2. Imagine deformata care o da un sistem optic. ◊ Aberatzie vizuala = astigmatism (2). 3. Ceea ce e inadmisibil absurd; absurditate nebunie. Fr. aberration (lat. lit. aberratio onis).

ABERÁTZIE s.f. 1. Abatere de la o norma etc.; deformare denaturare; ratacire. V. absurditate. 2. Abatere de la tipul normal al speciei intervenita la unii indivizi sub actziunea conditziilor de mediu. 3. (Fiz.) Deformatzie a unei imagini produsa de un sistem optic. ♦ Aberatzie vizuala = astigmatism. 4. (Astr.) Unghi format de directzia adevarata shi de directzia aparenta din care este vazut un astru de pe Pamant. [Cf. fr. aberration lat. aberratio < aberrare a se indeparta].

aberátzie s. f. 1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee notziune comportament; aberantza; absurditate. ♦ (biol.) abatere de la tipul normal al speciei. ◊ ~ cromozomiala = modificare a numarului de cromozomi caracteristici speciei. 2. (fiz.) formare a unei imagini produse intrun sistem optic. ◊ ~ cromatica = defect al imaginilor produse de lentile constand in formarea de irizatzii pe marginea imaginilor. 3. unghi format de directzia adevarata shi de cea aparenta din care este vazut un astru de pe Pamant. (< fr. aberration lat. aberratio)

aberátzie aberatzii s.f. 1. Abatere de la normal. 2. Defect al imaginii produse de un instrument optic care se manifesta prin neclaritate deformare sau prin formarea de irizatzii pe contururi (aberatzia cromatica).

ABERÁTZIE ~i f. 1) Deviere de la norma. 2) Defect al unei imagini produs de un instrument optic. ◊ ~ vizuala astigmatism. 3) fig. Incalcare conshtienta sau involuntara a unui principiu a unei norme a unui adevar; ratacire; gresheala; eroare. [G.D. aberatziei; Sil. tzie] /<lat. aberrato ~onis fr. aberration

aberatziune sf vz aberatzie

aberatziúne s. f. v. aberatzie.

aberatzi(un)e f. 1. Astr. mishcarea aparenta a stelelor fixe; 2. Fiz. deviatziunea razelor luminoase; 3. fig. ratacire a mintzii: aberatziunea ideilor.

*aberatziúne f. (lat. aberátio ónis). Actziunea de a aberá. Astr. Mishcarea aparenta a stelelor fixe. Fiz. Imprashtierea razelor luminoase. SHi atzie.

aberátzie (tzie) s. f. art. aberátzia (tzia) g.d. art. aberátziei; pl. aberátzii art. aberátziile (tzii)

aberátzie s. f. (sil. tzie) art. aberátzia (sil. tzia) g.d. art. aberátziei; pl. aberátzii art. aberátziile (sil. tzii)

aberatzie

ABERÁTZIE s. 1. v. absurditate. 2. (FIZ.) aberatzie cromatica = cromatism. 3. aberatzie vizuala v. astigmatism.

ABERATZIE s. absurditate aiureala bazaconie elucubratzie enormitate fantasmagorie prostie stupiditate. (Ce sustzine el este o ~.)