ABDUCTÓR, -OÁRE, abductori, -oare, adj. (Despre mușchi) Care a suferit o abducție. – Din fr. abducteur.

abductor am [At: KRETZULESCU, A. 239 / Pl: ~i / E: fr abducteur, lat abductor] (Atm; d. mușchi) Care produce abducție.

abductór s.m. (anat.) Structură care îndepărtează, printr-o mișcare de lateralizare, un segment, în raport cu una din axele trunchiului. ◊ (adj.) Mușchi abductor = mușchi care îndepărtează un membru sau un segment de membru de axul median al corpului sau două organe unul de celălalt. • pl. -i. / <fr. abducteur; cf. lat. abductus „care se îndepărtează” <abducĕre „a duce, a îndepărta”.

ABDUCTÓR, abductori, adj. (În sintagma) Mușchi abductor = mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului sau două organe unul de celălalt. – Din fr. abducteur.

ABDUCTÓR, abductori, adj. m. (În expr.) Mușchi abductor = mușchi care îndepărtează un membru de planul de simetrie al corpului sau două organe unul de celălalt. – După fr. abducteur.

ABDUCTÓR adj. invar. (Despre mușchi) Care îndepărtează un membru de planul de simetrie al corpului sau două organe unul de celălalt. [< fr. abducteur].

abductór adj., s. m. (mușchi) care produce abducție. (< fr. abducteur, lat. abductor)

ABDUCTÓR ~i adj. (despre mușchi) Care îndepărtează un membru de axul median al corpului sau două organe unul de altul. /<fr. abducteur

*abductór, -oare adj. (lat. abductor. V. aductor). Anat. Care trage la o parte: mușchĭ abductorĭ).

abductór adj. m., pl. abductóri; f. sg. și pl. abductoáre

abductór adj. m., pl. abductóri