4 definitzii pentru ava
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
avá s. m. (Inv.) Parinte; titlu onorific al membrilor clerului monastic. Ngr. ἀββᾶς (sec. XVII). Cuvint cult nu pare sa fi avut circulatzie populara.
Dictzionare enciclopedice
Definitzii enciclopedice
áva subst. invar. Apelativ cu care se adreseaza intre ei calugarii ortodocshi. [Var.: ávva ábba subst. invar.] Din ebr. ab abba „parinte”.
- sursa: D.Religios (1994)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ábba subst. invar. v. ava.
- sursa: D.Religios (1994)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ávva subst. invar. v. ava.
- sursa: D.Religios (1994)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Intrare: ava
- pronuntzie: ava ava
| substantiv masculin (M999) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
| — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:
avasubstantiv masculin invariabil
- 1. Parinte; titlu onorific al membrilor clerului monastic. DER
- 1.1. Apelativ cu care se adreseaza intre ei calugarii ortodocshi. D.Religios
-
etimologie:
- (1.) ab abba D.Religios
- ἀββᾶς (secolul XVII). Cuvant cult nu pare sa fi avut circulatzie populara. DER
Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.