11 definiții pentru aba (interj.)
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ABÁ1 interj. (Înv.) (În propoziții interogative) Cuvânt care exprimă mirarea sau atrage atenția cuiva când i se vorbește. – Onomatopee.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aba1 i [At: HEM 59 / V: (reg) haba / E: ns cf aba1[1]] 1-2 (Înv) Exprimă mirarea și îndoiala.
- Formulare imprecisă, trimite la cuvântul definit. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aba1 interj. (înv.; în prop. interog.) Exclamație care exprimă mirarea sau atrage atenția cuiva. Aba, Dragomire, când pleci tu? (CAR.). • /form. expr.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
ABÁ1 interj. (Înv.) (În propoziții interogative) exprimă mirarea sau atrage atenția cuiva când i se vorbește.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ABÁ1 interj. (Familiar, învechit) Exclamație întrebuințată mai ales în propoziții interogative și în asociație cu un vocativ, servind: a) pentru a exprima mirare. Aba, mă! cînd ai venit? La HEM; b) pentru a atrage atenția cuiva cînd îi adresăm vorba. Aba, Dragomire, cînd pleci tu? CARAGIALE, O. I 255.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ABÁ1 interj. (Înv.) Exclamație care exprimă (în propoziții interogative) mirarea sau cu care se atrage atenția cuiva când i se vorbește.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
abà! int. exprimând mirare și îndoeală totdeodată: aba, Dragomire, când pleci tu? CAR. [V. ba].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
haba3 i vz aba1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
abá1 (înv.) interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
abá interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ába interj. – Exprimă o întrebare nuanțată de îndoială sau mirare. Alteori introduce pur și simplu întrebarea. Creație expresivă.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
abainterjecție
- 1. (În propoziții interogative) exprimă mirarea (îndoiala) sau atrage atenția cuiva când i se vorbește. DEX '98 DLRLC MDA2 DER Șăineanu, ed. VI
- Aba, Dragomire, cînd pleci tu? CARAGIALE. DLRLC Șăineanu, ed. VI
- Aba, mă! cînd ai venit? La HEM. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09