GÉMENI m. pl. art. Constelație din Calea Lactee. * Zodia ~lor unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. /<lat. geminus

GEÁMĂN, -Ă, gemeni, -e, adj. 1. Adj., s. m. și f. Ființă care a fost născută odată cu altă ființă și de către aceeași mamă sau femelă. 2. N. pr. m. (La pl.) Constelație zodiacală din emisfera boreală, formată din două stele principale (numite Castor și Polux) și un număr de stele mai puțin strălucitoare. ♦ Unul dintre semnele zodiacului. 3. Adj. (Despre plante) Care are două tulpini crescute din aceeași rădăcină; (despre fructe) crescute lipite câte două. 4. Adj. (Anat.; în sintagma) Mușchii gemeni = mușchii, dispuși pereche, ai gambei. [Var.: (rar) gémen, -ă adj.] – Lat. geminus.

GEÁMĂN, -Ă, gemeni, -e, adj. 1. (Despre ființe; adesea substantivat) Care a fost născut odată cu altă ființă și de către aceeași mamă sau femelă. ♦ (Pop.; substantivat, m. pl. art.) Constelație care aparține Căii-Laptelui, formată din două stele principale (numite Castor și Polux) și un număr de stele mai puțin strălucitoare. ♦ (Despre plante) Care are două tulpini crescute din aceeași rădăcină; (despre fructe) crescute lipite câte două. 2. (Anat.; în sintagma) Mușchii gemeni = mușchii, dispuși pereche, ai gambei. [Var.: (rar) gémen, -ă adj.] – Lat. geminus.

GEÁMĂN, -Ă, gemeni, -e, adj. (Despre ființe) Născut de aceeași mamă o dată cu altul. Patru surori gemene Scapără din cremene, Toată ziua se alungă Și nu-i chip să se ajungă (Roatele căruței). SADOVEANU, P. C. 7. Semănau între ele, ca niște gemene, cîte cinci-șase de aceeași vîrstă. CAMIL PETRESCU, O. II 79. Albu-Împărat... avea trei fete gemene care de care mai frumoase. POPESCU, B. I 3. ◊ (Substantivat) Gemenii seamănă leit unul cu altul. ▭ Nevasta mea ține doi gemeni la sîn și-i fudulă ca o preoteasă. VLAHUȚĂ, O. A. II 97. ♦ (Popular, la pl.) Constelație formată din două stele principale numite Castor și Polux și un număr de stele mai puțin strălucitoare. ♦ Fig. Asemănător, identic. Un fapt cu multe alte geamăn... Se-ntîmplă astăzi pe la noi Atîtea fapte fără seamăn! DEȘLIU, M. 7. ♦ (Despre plante, mai ales despre copaci) Care are două tulpini crescute din aceeași rădăcină; bifurcat. La revedere colo, sub nucul cel geamăn! CONTEMPORANUL, V_II 489. ♦ (Despre fructe, la pl.) Crescute lipit, cîte două. Prune gemene. – Variante: gémen, -ă, gémin, -ă (ALECSANDRI, P. III 6) adj.

geamăn a. și m., pl. gemeni: 1. doi copii născuți deodată dintr’aceeaș mamă; 2. constelațiune și unul din cele 12 semne ale zodiacului. [Lat. GEMINUS]. ║ a. doi spectri gemeni mânați de o vijelie AL.

geámăn, -ănă adj., pl. gemenĭ, gemene (lat. géminus, it. gemino, pg. gémeo; dim. gemellus, fr. jumeau, sp. gemelo). Născut împreună cu altu (vorbind de frațĭ): surorĭ gemene. Crescut la un loc: prune gemene. S. m. pl. O constelațiune (Cástor și Polúce). Un semn al zodiaculuĭ (luna Maĭ). – Și de gemene: aceștĭ copiĭ îs de gemene (Cp. cu seamăn 1).

+Gemeni (zodie, nativi din zodia ~) s. propriu m. pl.

!Gemenii (constelație) s. propriu m. pl. art., neart. Gemeni (în Gemeni sunt patru stele strălucitoare.)

Gémenii (constelație) s. propriu m. pl.

Gémenii (astron.) s. pr. m. pl. art.

GÉMENII s. pl. art. (ASTRON.) (pop.) frații (pl. art.).

GEMENII s. pl. art. (ASTRON.) (pop.) frații (pl. art.).

GEMENII (Gemini), constelație zodiacală din emisfera boreală. Conține două stele pincipale: Castor și Pollux și c. 104 stele mai puțin luminoase.