3 definiții pentru DDT
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DDT s. n. Compus chimic polihalogenat folosit ca insecticid, interzis în majoritatea țărilor din cauza persistenței și a toxicității. [Pr.: dedeté] – Abr. din diclordifeniltricloroetan.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
*DDT [cit. dedeté] s. n., art. DDT-ul
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de nsho_ci
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
DDT (p,p′ – diclordifeniltricloroetan) subst. Compus chimic polihalogenat folosit ca insecticid. A fost descoperit (1939) de P.H. Müller. Din cauza persistenței și toxicității este interzis în majoritatea țărilor.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: DDT
- pronunție: dedete
substantiv neutru (N24--) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
DDTsubstantiv neutru
- 1. Compus chimic polihalogenat folosit ca insecticid, interzis în majoritatea țărilor din cauza persistenței și a toxicității. DEX '09
etimologie:
- diclordifeniltricloroetan DEX '09