cordóba sf [At: DN³ / E: sp cordoba] Unitate monetară din Nicaragua.

Cordoba f. oraș în America (Confederațiunea Argentina), cap. provinciei cu acelaș nume: 107.000 loc.

Cordova f. oraș în Spania (Andaluzia), pe Guadalquivir, mult timp în stăpânirea Arabilor cari au lăsat acolo monumente frumoase: 70.000 loc. Patria lui Seneca și Lucan. Fosta capitală a Omiazilor (756-1031). Splendidă moschee prefăcută în catedrală.

CORDOBA [córdoba] 1. Oraș în S Spaniei (Andaluzia), pe fl. Guadalquivir; 298,4 mii loc. (1987). Nod de comunicații. Expl. și prelucr. min. de cupru. Ind. textilă, chimică și alim. (băuturi). Vestigii romane și ale fortificațiilor maure. Marea Moschee (sec. 8-10, transformată în catedrală în sec. 13). Muzee. În ev. med. centru renumit pentru prelucr. pieilor. Întemeiat de romani în 152 î. Hr., sub numele de Corduba, a devenit cap. prov. romane Hispania Ulterior, apoi Baetica. Stăpînit succesiv de vandali, bizantini, vizigoți (din 572) și arabi (din 711); capitală a Emiratului (756-929) și apoi a Califatului de C. (929-1031), conduse de dinastia Omeiazilor. Cucerit de spanioli în 1236, a intrat în componența regatului Castiliei și apoi al Spaniei. 2. Prov. în centrul Argentinei, în zona Pampei; 168,8 mii km²; 2,63 mil. loc. (1986). Centru ad-tiv: Córdoba. Reg. cerealieră și de creșterea animalelor. 3. Oraș în Argentina, la V de Santa Fé; 1,07 mil. loc. (1980, cu suburbiile). Nod de comunicații. Ind. constr. de mașini, ciment, piel., textilă, sticlă și alim. Universitate (1613). Observator astronomic. Fundat în 1573. 4. Oraș în E Mexicului (Veracruz); 126 mii loc. (1980). Nod de comunicații. Ind. chimică, a bumbacului și alim. (zahăr, ulei, decorticarea orezului și prelucr. cafelei). Fundat în 1617.