antichitate sf [At: NEGRUZZI S. I 191 / V: (inv) ~ticit~ ~cui~ ~cvi~ / Pl: ~tatzi / E: fr antiquite lat antiquitas atis] 1 Epoca a civilizatziei vechi. 2 (Spc) Civilizatzie grecoromana. 3 (Pex) Vechime. 4 (Ccr) Obiect antic. 5 (Ccr) Monument antic. 6 (Ccr; lpl) Vestigii arheologice.

ANTICHITÁTE (2) antichitatzi s. f. 1. Epoca civilizatziei vechi in special grecoromane. Pina la Copernic atit in shtiintza cit shi in conceptzia oamenilor stapinea sistemul invechit al lui Ptolemeu ramas moshtenire inca din antichitate. SCINTEIA 1953 nr. 2669. Se credea chiar in antichitate k... [misienii] erau tot dintro familie cu moesienii de la Dunare. BOLINTINEANU O. 308. ♦ Vechime. Acest tirg a fost odata rezidentza domneasca; acum insa nici o urma de antichitate in el nu se mai vede. NEGRUZZI S. I 191. 2. Obiect antic monument vechi ramashitza istorica. Muzeu de antichitatzi. ◊ Am luat adesea pana spre a injgheba cind fapte reale cind studioase plasmuiri mai totdauna atingatoare de istoria shi de antichitatzile patriei. ODOBESCU S. III 625. Mavru poseda o colectziune de antichitatzi importante adunate cele mai multe dupa malurile sting shi drept al Dunarii colectziune care inca in viatza fiind a facuto donatziune muzeului nostru natzional. GHICA S. A. 144. Varianta: (invechit) anticitáte (NEGRUZZI S. II 304) s. f.

ANTICHITÁTE (2) antichitatzi s. f. 1. Epoca civilizatziei vechi in special a celei grecoromane. ♦ Vechime. 2. Obiect antic monument vechi ramashitza istorica. [Var.: (inv.) anticitáte s. f.] Fr. antiquité (lat. lit. antiquitas atis).

ANTICHITÁTE s.f. 1. Epoca indepartata a istoriei in care sau dezvoltat vechile civilizatzii in special cele grecoromane. ♦ Vechime. 2. Obiect monument vechi ramas dintro epoca istorica indepartata. [Var. anticvitate s.f. / cf. fr. antiquité it. antichità lat. antiquitas].

ANTICHITÁTE s. f. 1. epoca indepartata a istoriei in care sau dezvoltat vechile civilizatzii. ◊ vechime. 2. (pl.) obiecte ale vietzii materiale (vase medalii arme etc.) pastrate din antichitate (1) sau vechi shi valoroase. (< fr. antiquité lat. antiquitas)

ANTICHITÁTE ~atzi f. 1) la sing. Epoca a vechilor civilizatzii in special a celei grecoromane. 2) la pl. Obiecte antice. Muzeu de ~atzi. [G.D. antichitatzii] /<fr. antiquité lat. antiquitas ~atis

antichitate f. 1. vechime foarte indepartata; 2. (colectiv) cei vechi; 3. pl. monumente sau opere de arta antice: antichitatzi egiptene; 4. primul din marele perioade ale istoriei universale pana la anul 476 d. Cr.; antichitate clasica perioada istoriei shi a civilizatziunii grecoromane.

*antichitáte f. (lat. antíquitas átis). Mare vechime. Ceĭ vechĭ: toata antichitatea credea asta. Statua medalie monument antic: antichitatzile Romeĭ. Fals anticitate.

antichitate.

!Antichitatea (epoca istorica) s. propriu f. art. neart. Antichitate (in ~) g.d. art. Antichitatzii

Antichitátea (epoca) s. f. g.d. Antichitắtzii

ANTICHITÁTE s. vechime (inv.) stravechime vechie. (Vestigii din ~.)

ANTICHITATE s. vechime (inv.) stravechime vechie. (Vestigii din ~.)