+Ankara (tc.) s. propriu f., g.-d. Ankarei

Ánkara

ANKARA, cap. Turciei, situată în centrul Pod. Anatoliei; 2,45 mil. loc. (în 1985, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport internațional (Esenboğa). Pr. centru politic al țării; centru financiar și ind. Metalurgie, tractoare, montaj automobile, ciment, anvelope și produse chimice, textile și alim. Trei universități. Vechi centru cultural. Muzee. Vestigii romane și bizantine (biserica Sf. Clement, sec. 6). Moschei. Întemeiată de frigieni în sec. 8 î. Hr.. stăpînită de persani, Regatul seleucid, celți, Regatul Pergam, devine în 25 î. Hr. cap. prov. romane Galatia, sub numele de Ancyra. În ev. med. este stăpînită de bizantini, turcii seleucizi ș.a., pentru a intra, în sec. 14, în componența Imp. Otoman. În apropiere de A., în iul. 1402, Baiazid I a fost înfrînt de Timur Lenk. Capitală a Turciei din 1923. S-a numit și Angora.