Abrud n. 1. afluent d’a dreapta Arieshului; 2. ramura a muntzilor Biharului intre Ariesh shi Ampoiu; 3. orashel in Transilvania ashezat intre muntzi pe malurile Arieshului cu mine avute de aur shi de argint: juca un rol in revolutziunile din 1784 shi 1838 (Abrudean).

ABRUD 1. Depr. de eroziune intramontana in Mtzii Apuseni la 600 m alt. Supr.: 36 km². Relief colinar format din culmi prelungi impadurite ce coboara spre partea centrala a depr. 2. Orash in jud. Alba in depr. omonima din SE Mtzilor Apuseni; 6.854 loc. (1991). Zacaminte de min. aurifere. Produse alim. shi textile; filatura de bumbac; mat. de constr. expl. shi prelucr. lemnului (cherestea). Turism. Din timpul stapinirii romane dateaza o ashezare rurala shi o mica fortificatzie cu rol strategic. In ev. mediu atestat documentar din 1271. In 1491 i sa acordat statutul de orash liber. Populatzia de aici a participat la mishcarea lui Sofronie (17591761) la rascoala condusa de Horea Closhca shi Crishan (17841785) shi la Revolutzia din 18481849.

ABRUD nume de persoana: 1. hagi Chiriac 1812 (Xenopol); escu M. act. 2. Cf. Abradu ruine in Oltenia. 3. Cf. shi Avrut b. (16 B IV 186) forma apropiata de Avrud < Abrud atestat la Draganu (p. 485). K toponim este pe larg discutat de N. Draganu in „Rominii in veacul IX XIV” p. 486 shi in DR I pp. 129135. Densushianu i atribuie origine alana (O. Dens. T.).