ARN s. n. Denumriea prescurtată a acidului ribonucleic. [Pr. arené] – Din fr. A.R.N.

ARN s. n. 1983 Acid ribonucleic v. ADN [pron. arené] (abreviere din fr. acide ribonucléique; PR 1960; în terminologia engl. RNA)

+ARN [cit. arene] s. n., art. ARN-ul [cit. areneul]

ARN (acid ribonucleic) – compus organic complex (acid nucleic) prezent în celulele vii, implicat în sinteza proteinelor. Molecula de ARN este formată dintr-un lanț lung de nucleotide, în care glucidul este riboza iar bazele azotate sunt: adenina, citozina, guanina și uracilul; ARN-mesager (ARN-m) – copiază informația genetică din ADN și o transportă la situsurile specializate din interiorul celulei (numite ribozomi) unde informația este tradusă în compoziția proteinei (transcripție, translație); ARN-ribozomal (ARN-r) – prezent în ribozomi, este monocatenar, dar prezintă și regiuni helicoidale formate prin împerecherea bazelor complementare; ARN de transfer (ARN-t; ARN-solubil; ARN-s) – este implicat în asamblarea aminoacizilor în lanțul polipeptidic care este sintetizat în ribozomi. Fiecare ARN-t este specific pentru un anumit aminoacid și poartă un triplet din structura ARN-m (naticodon); ARN-viral – material genetic al unor virusuri (ribovirusuri). (Gh. Mohan & Aurel Ardelean – Dicționar enciclopedic de biologie, vol. I, ed. All 2007)

ARN (RNA) subst. Denumire prescurtată a acidului ribonucleic.